Asumarea responsabilităţii face diferenţa în viaţa ta

Asumarea responsabilităţii

Asumarea responsabilităţii face diferenţa în viaţa ta

Asumarea responsabilităţii este modul în care alegi să trăieşti. Iar fuga de responsabilitate este sport naţional. În regimurile totalitare, oamenii execută ordinele robotic, fără să gândească. Responsabilitatea corectitudinii lor este în totalitate în sarcina celui care a dat ordinul. Un fel de NOI MUNCIM, NU GÂNDIM. Nici măcar nu avem voie! E sistemul specific piramidal, în care o autoritate supremă decide, iar restul lumii execută fără să aibă dreptul de a obiecta. Într-o democraţie, se presupune că puterea de decizie e a celor mulţi. Doar că tehnic vorbind, consultarea lor e dificilă, durează, şi costă prea mult. Aşa că sunt lăsaţi să decidă prin intermediul… aleşilor! Care îşi asumă ei responsabilitatea pentru bunăstarea alegătorilor.

Asumarea responsabilităţii la nivel central

La nivel de state, companii multinaţionale sau intreprinderi mari, există o echipă care conduce. Fie aleasă democratic, fie reprezentând un grup de acţionari. Puterea e concentrată în mâna unor indivizi, pornind de la premiza că ei sunt competenţi. Iar competenţa lor a fost dovedită în prealabil. Astfel că ei primesc votul de încredere pentru a reprezenta alte persoane. Cu maximă corectitudine şi responsabilitate! Se aleg în general oameni dispuşi să îţi asume consecinţele propriilor fapte, şi să răspundă pentru eventualele erori. Sau cel puţin aşa ar fi normal. Restul lumii poate să doarmă liniştită, că reprezentanţii lor veghează pentru ei! (Vezi şi sloganul FNI).

Asumarea responsabilităţii la nivel de individ

Ca individ, fiecare răspunde pentru viaţa lui. Însă puţini oameni au fost pregătiţi pentru a fi lideri şi a dori să îşi sume responsabilităţi! Încă de copii, oamenii învaţă, din familie, SUPUNEREA. Tu eşti mic, alţii sunt mari. Tu eşti incapabil, doar adulţii sunt cei competenţi! E un tipar generalizat, iar copilul nu prea are de ales. Abia la vârsta adultă începe, treptat, să realizeze că e autonom. Că are de resetat tiparul din copilărie care îi rezervase statutul de subordonat! Timpurile în care părinţii iau decizii şi copilul se conformează au trecut! Însă tiparul de copil subordonat există, şi se profită de el la maximum.

Asumarea responsabilităţii propriei vieţi

Ca fost copil, fiecare adult are nostalgia părintelui care are autoritate, şi care rezolvă el toate problemele. Fapt care te scuteşte de orice efort mental şi mai ales de asumarea responsabilităţii! Odată devenit adult, vei căuta, inconştient, o altă autoritate. Un alt părinte-surogat, care să preia asumarea responsabilităţii vieţii tale! Un angajator, un partener de viaţă, un amic, sau o altă autoritate care le ştie pe toate – preot, astrolog sau guru. Iar aceştia adesea abia aşteaptă să abuzeze de autoritatea cu care i-ai investit. Orice responsabilitate neasumată este pasată altcuiva. Şi cineva va profita!

Asumarea responsabilităţii înseamnă autonomia personală

Când responsabilitatea ta este dată altcuiva, îţi pierzi autonomia. Cedezi libertatea ta altcuiva! Devii DEPENDENT de firmă, de partener, de angajator, de prieteni, de şefi. Ei sunt stăpâni pe deciziile tale, pe viitorul tău, pe viaţa ta. De fapt, doar tu i-ai investit cu această putere. Pe care ei nu o doresc. Sau dacă o doresc, atunci şi profită de ea! În favoarea cui profitză ei? În favoarea ta, sau a lor? Rareori persoană care să te ghideze spre un câştig reciproc avantajos. Doar unii prieteni, foarte puţini, fac asta. Şi psihoterapeuţii. Ceilalţi profită în favoarea lor şi în defavoarea ta. Profită de puterea pe care tu le-ai oferit-o!

Redobândirea puterii tale interioare

Puterea ta a fost cedată altora. Însă o poţi redobândi, odată cu asumarea responsabilităţii asupra vieţii tale! Ai de luptat pentru a ieşi din sfera de influenţă a celor care te manipulează. A celor care profită de lipsa ta de implicare. Şi care te determină să faci lucruri favorabile lor, chiar şi în defavoarea ta! Dintr-un altruism prost înţeles, o faci şi pe asta. Uneori din dorinţa de a fi de folos, de a fi apreciat, de a nu supăra alte persoane. Dar a pune pe primul plan altă persoană, în defavoarea ta, înseamnă lipsă de responsabilitate. Lipsă de grijă faţă de tine însuţi! Dacă te pui tu pe primul loc, nu înseamnă egoism, ci asumarea responsabilităţii tale pentru viaţa ta! Pe care abia atunci vei începe să o trăieşti! Eşti pregătit? (click AICI dacă DA)

 

Daca ti-a placut articolul da-i un share!Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Pin on Pinterest0

Rezonezi cu ceea ce scriu?

Te pot ajuta să te transformi din „omul care urmează părerile altora” în „omul cu încredere în forțele proprii care și-a găsit propria intuiție interioară.”

Înscrie-te la o ședință gratuită cu mine și hai în grupul oamenilor care au preluat controlul propriei vieți!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *