Alcoolismul nu e doar viciu! Și adesea nu e, la început, nici boală psihică! Poate fi vorba doar o DEPRESIE mascată, nerecunoscută! Sau mai ales NEGATĂ vehement! Majoritatea alcoolicilor vor refuza să ACCEPTE că ei consumă alcool în exces! Vor fugi de responsabilitate, și vor pretinde că beau doar un pahar! Sau că alții, prietenii lor, anturajul, poartă VINA pentru problema LOR!

Alcoolismul se vindecă greu?

Nu se vindecă pentru că nu e boală! E o disfuncționalitate perpetuată involuntar. O depresie ascunsă. O mască socială. Un refugiu într-o ILUZIE. Care indică mai degrabă o lipsă a CURAJULUI necesar pentru a înfrunta prorpia viață! Iar lipsa curajului te lasă pradă FRICII. Și când FRICA devine stăpâna ta, orice metodă de a fugi de ea poate fi, pe termen scurt folositoare! Însă arta este să te oprești din fugă! Să alegi să-ți ÎNFRUNȚI frica. Acceptând că ea există, și că doar tu o poți învinge. Oare cine îți poate învinge adversarul FUGIND de el?

Alcoolismul e lupta ta interioară

Pe care AI ALES să o pierzi, prin neprezentare! E ca un campionat de fotbal, în care o echipă, de FRICĂ să nu piardă meciul, alege să nu se prezinte la joc! Pierzând, automat, CU 0-3 FIECARE MECI! Șansele să scoată măcar un meci egal sunt practic NULE! Pentru orice eventuală șansă de victorie, este necesar să JOCI. Iar REFUZUL de a lupta, și ILUZIA că poți câștiga refuzând CONFRUNTAREA te fac să pierzi mereu. În mod REPETAT!

Alcoolismul E O LECȚIE A VIEȚII

Pe care o poți repeta în fiecare zi, ani la rând. Până când alegi să înveți ceva. E momentul în care, paradoxal, te poți TREZI! De la un minut la altul! Poate apare o scânteie, un AHA, un WAAAW! Sau poate să nu apară niciodată! Iar dacă apare acea scânteie, se poate aprinde un foc. Tu alegi dacă lași să se stingă scânteia, sau dacă o folosești pentru aprinderea focului sacru, eliberator! Primul pas e deja jumătate drumul! Ai de oprit fuga, și de început confruntarea. Intri pe teren hotărât să joci. Fără să stai nici o clipă să mai calculezi șansele de victorie. Joci hotărât, până la ultima secundă, cu CREDINȚĂ în victoria ta. Care va veni mai devreme sau mai târziu. Dacă ALEGI să crezi în ea.

Alcoolismul nu există!

Este doar un SIMPTOM neplăcut. Care ascunde o suferință interioară nerezolvată. Și o fugă din fața ei. O teamă nerecunoscută de a te confrunta cu viața și cu dificultățile ei. Care nu sunt întotdeauna mari sau nerezolvabile. Soluțiile se pot găsi, sau construi! Însă necesită un oarecare EFORT. Și cine e azi dispus să mai facă EFORT suplimentar? Doar omul CURAJOS! Dar cel curajos nu se teme, și prin urmare nu are nevoie prea des de fuga de realitate! Așa că nu va face exces de alcool! Așa că îmi permit să dezvinovățesc alcoolul! Acesta e complet nevinovat! Excesul pe care îl fac temătorii este problema reală! Speranța lor deșartă că vor putea fugi mereu de propria lor persoană îi menține în viciu.

Alcoolicul poate să nu bea!

Există și alcoolici care nu beau! Chiar dacă nu se ating de alcool, au exact aceleași tipare comportamentale cu cel care bea prea mult. Le-am explicat într-un articol distinct: ALCOOLICUL CARE NU BEA. E o demonstrație clară că problema nu stă în substanța chimică. Ci în mintea noastră. Într-un tipar de comportament cu care ne-am obișnuit, și la care refuzăm să renunțăm.

Alcoolismul e o mască socială

Sub care alegi să îți ascunzi adevărata ta față. Sperând că alții vor vedea doar masca. Doar alcoolicul, neputincios să rezolve problemele pe care viața i le ridică. Însă viteazul, curajosul, capabilul dispus să ia taurul de coarne, rămâne ascuns. În străfundurile sufletului său, alcoolicul mai are puțin CURAJ. Pe care poate alege să îl activeze. Atunci când ia DECIZIA să pună capăt suferinței. O decizie eliberatoare, greu de luat. Dar care e acolo, la dispoziția oricui. Important e curajul de a face PRIMUL PAS. Adică jumătate drumul! Iar primul pas e de a-și accepta problema și a cere sprijinul potrivit.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000