Gena sinucigașului există în fiecare dintre noi. Dar e în stare LATENTĂ. Și poate fi activată de către factorii de mediu potrivnici.

În special traumele din copilărie, experiențele dureroase, o pot scoate la lumină. Și la vârsta adultă pot apare comportamente aparent inexplicabile, autosabotante, autodistructive!

Exemple reale des întâlnite

Cele mai vizibile exemple sunt excesele. Știm bine că orice exces duce, invariabil, la suferință! Până și excesul de apă poate duce la… deshidratare!

Însă excesele clasice sunt cele de alcool și de tutun. Un mod lent de sinucidere. Negată, neconștientizată și neacceptată. Dar cunoscută bine de toată lumea!

Știm bine că starea de ebrietate avansată duce la diminuarea echilibrului și discernământului, și ne poate expune la pericole și accidente! Știm că fumul de țigară e nesănătos!

Dar refuzăm să ACCEPTĂM că un astfel de exces, de tutun sau de alcool, ne poate pune în real PERICOL!!! Pentru că undeva, în subconștient, s-a activat gena sinucigașului!

Exemple reale neobservate

Profesiile cu grad ridicat de risc, parașutismul, alpinismul extrem, pompierii, militarii profesioniști, piloții de curse și multe altele presupun din start existența unei PREDISPOZIȚII. Lipsa prudenței, aversiune scăzută față de risc, și un curaj lipsit de logică.

Majoritatea celor pasionați de sporturile extreme sau de profesiile riscante au gena sinucigașului activată de traume vechi. Excepție ar putea fi cei deosebit de talentați, pasionați, geniali chiar, care aleg ceva ce simt că li se potrivește. Însă e clar că și la ei este ceva activat…

Frica de moarte este oarecum inhibată și înlocuită cu un masochism. Cu o nevoie de a face rău propriei persoane sau a o expune la riscuri fizice extreme.

Soldații care cer să meargă în zonele de conflict, să ucidă semeni de-ai lor, nu o fac doar pentru a câștiga bani din asta! Ci pentru că au NEVOIE de anumiți stimuli. De riscuri duse la extrem. La care își expun fără ezitare propria persoană! Și propria viață!

Zonele de conflict tind să activeze masiv gena sinucigașului

În zonele de conflict se începe prin traume. În timp ce ORICE persoană normală va refuza conflictul, una TRAUMATIZATĂ serios va putea dezvolta resentimente.

Va dori să se răzbune pentru fapte reale sau fictive. Și își va activa gena sinucigașului. Fiind gata să ucidă la rândul ei, riscându-și propria viață! Un comportament patologic evident!

Iar când conflictul se extinde, tot mai multe persoane își scot la iveală traumele, și dezvoltă comportamentele respective! În timp ce persoanele care nu au avut traume majore în copilărie rămân în continuare echilibrate, indiferent de conjunctură!

De aceea războiul se extinde rapid și cuprinde largi pături din întreaga populație, cu resentimente care durează după sute de ani, și în altele oamenii abia așteaptă pacea.

Crizele economice

Lipsurile materiale, frustrările sau diverse dezechilibre tot activa gena sinucigașului din fiecare individ, acolo unde există deja o PREDISPOZIȚIE. Probabil una genetică, dublată de o conjunctură specifică unui mediu traumatizant din copilărie.

Uneori nici nu e nevoie de un conflict armat, de un război. Ci doar de o acumulare de stări negative, de frustrări sau de resentimente. Și gata, gena în cauză se reactivează! Și începe să lucreze!

Lipsurile materiale pot fi percepute ca atare de către un om sănătos. Dar pot fi INTERPRETATE și ca dezastre insuportabile de către cei anxioși!

Iar FRICA, justificată sau nu, se transformă foarte ușor în AGRESIVITATE!

Mecanismul activării genei sinucigașe

În stare de bine, gena respectivă va rămâne latentă, inactivă. Inclusiv la oamenii cu predispoziție spre ea. Însă în stare de STRES prelungit, de conflict, de presiune majoră de orice fel, apare ANXIETATEA. O FRICĂ fără obiect.

Iar frica se transformă cu mare ușurință în agresivitate! O persoană speriată va deveni rapid agresivă și predispusă la comportamente iraționale!

Un om curajos nu va folosi curajul său pentru a-și risca viața sau integritatea corporală! Însă unul fricos va simți mereu nevoia să-și învingă temerile. Mergând până la extreme! Și riscând mai mult decât este nevoie!

Excesul de adrenalină dat de expunerea la riscuri extreme va fi ca un medicament împotriva… fricii! O frică dusă la extrem pentru câteva momente va calma pe termen scurt sau mediu frica permanentizată în care persoana respectivă se zbate de multă vreme!

Nevoia de a trece prin momente extrem de periculoase, de a avea descărcări de adrenalină mari, de a trăi „senzații tari” arată de fapt o altă nevoie: De a calma o teamă permanentă! De a dezactiva, măcar pentru câteva ore, gena sinucigașului.

A se citi și articolul: TIPARUL AUTOSABOTANT (clic aici)

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000