Cercetările din psihologie se bazează în mare măsură pe experimente. Iar experimentele se fac de obicei pe animale. Cel mai adesea pe cobai, pe şoarecii albi, sau pe… studenţii la psihologie 🙂

Experimentul cu broasca (Goltz) este însă unul relevant pentru modul de comportament al omului obişnuit! Deşi acesta pretinde că are un creier mult mai evoluat decât orice animal, instinctele şi comportamentele bazate pe instinct pot fi, în anumite situaţii, similare.

În cazul experimentului cu broasca, vom constata că dacă introducem o broască într-un vas cu apă prea fierbinte, aceasta SE MOBILIZEAZĂ, şi face un supraefort ca să sară afară, să se salveze de la moarte! Însă dacă broasca este pusă într-un vas cu apă rece, iar temperatura apei este crescută lent, în mod constant, broasca NU VA MAI SĂRI afară! Ea va face un continuu EFORT ADAPTATIV, şi se va obişnui treptat cu căldura excesivă. Până la nivelul la care va muri fiartă!

Explicaţia e simplă, în loc să îşi concentreze toată energia pentru SALVAREA ei, broasca o va consuma pentru a se OBIŞNUI cu temperaturile excesive! Astfel că va muri epuizată, fără să-i mai rămână energie pentru a se salva! Toată energia ei a fost consumată în procesul de adaptare la apa fierbinte!

Deseori, păţim acelaşi lucru. Agresiunile mediului exterior, dacă sunt bruşte şi violente, ne mobilizează, în timp ce solicitările în exces care vin lent, tind să fie NEGLIJATE! Le dăm o semnificaţie redusă, le marginalizăm, le ascundem sau ne minţim, le NEGĂM, încercând eroic să le suportăm!

Faptul că suportăm, şi ne străduim să ducem pe picioare sarcinile grele, pare a fi un lucru pozitiv. Dar numai cu condiţia de a şti când să ne oprim, şi să avem PUTEREA de A SPUNE NU. De a spune STOP jocului periculos!

Însă această putere este risipită în procesul de adaptare! Şi atunci intrăm cu uşurinţă în incapacitatea de a reacţiona, de a ne salva! Stăm şi acceptăm, ca şi ciobanul din balada Mioriţa, să se întâmple inevitabilul. Pe care de altfel l-am prevăzut! Şi la care nu ne mai putem opune, din lipsa energiei!

Domeniile în care cădem victime acestui comportament pot fi şi sănătatea, familia şi cariera. În ce priveşte sănătatea fizică, deseori refuzăm să mergem la medic, deşi corpul trimite semnale clare. Durerile suportabile sunt NEGLIJATE, NEGATE, ascunse, şi nerecunoscute!

Durerea de dinţi e proverbială în acest sens! Abia când se trece de limita suportabilităţii, cu medicamente cu tot, luăm decizia de A ACŢIONA, de a merge în sfârşit la dentist!

Sindromul broaștei fierte acționează lent!

În mod similar viciile ne atacă lent. Fumatul, alcoolul, dependenţele de orice tip, au de regulă cauze adânci, negate, şi nerezolvate de mai mulţi ani! O ţigară cu haşiş sau un pahar de alcool nu te omoară brusc, dar intoxicaţia lentă, treptată, sistematică te poate într-o zi distruge definitiv din interior!

În familie, conflictele mocnite, persoanele toxice, lipsa de comunicare sunt pietre de moară, purtate ani de zile. Violenţa verbală sau fizică este suportată în tăcere zeci de ani, şi sentimentele de ruşine, jenă, ne fac să NEGĂM, să ASCUNDEM obsesiv problemele reale.

Insatisfacţia, lipsa afecţiunii reale, frustrarea şi nemulţumirea sunt toxine reale, care SE ACUMULEAZĂ! Hormonul de stres pe care îl producem chiar noi, în propriul nostru organism, ne intoxică lent, imperceptibil, până la nivelul la care organismul se prăbuşeşte, inclusiv fizic. Odată imunitatea deteriorată, poarta e deschisă tuturor afecţiunilor.

La serviciu, mai ales dacă munca pe care o facem NE DISPLACE, se acumulează nemulţumirile, şi sentimentele negative. Atmosfera de la locul de muncă, anturajul, dar şi venitul insuficient sunt factorii care agravează tensiunile tale interioare, până la nivelul la care renunţi la a mai avea încredere tu în propria ta persoană!

În acel moment începe DECLINUL. Sau EROZIUNEA. Lent, dar sigur, tinzi să devii treptat o epavă. Nu mai ai energia să ieşi din cercul vicios, să te califici în altă profesie, să cauţi alt loc de muncă sau să participi la un interviu.

Frica te depăşeşte, şi pune complet stăpânire pe capacitatea TA de a FACE ALEGERI CORECTE. Poţi să devii astfel cu uşurinţă un instrument în mâna altora, de care ei să se folosească mereu. Iar tu eşti inacapbil să mai spui NU, sau să opreşti procesul de eroziune, pentru că energia ta se află la un nivel prea scăzut ca să mai poţi să te eliberezi.

Apare astfel un adevărat BLOCAJ MENTAL, o incapacitate de acţiune, deşi de fapt tu ştii exact ce ai de făcut, şi cunoşti faptul că aşa nu se mai poate. Însă în lipsa PERCEPŢIEI REALE a pericolului ascuns, tu nu reacţionezi, sau amâni reacţia ta pe termen nelimitat.

Nu te protejezi, nu ai grijă de tine, şi când consecinţele neglijenţei tale sunt prea mari, decoperi că e prea târziu. Ca şi broasca din experiment, care sfâşeşte prin a muri fiartă, deşi INIŢIAL avea suficientă energie să se salveze singură!

Oamenii însă mai au o şansă, un life coach, antrenor pentru viaţă, psiholog, terapeut, care să le dea o mână de ajutor, dacă se apelează la el ÎN TIMP UTIL. Prin simplul fapt că acesta te observă din EXTERIOR, treptat devii CONŞTIENT de situaţia reală, şi te mobilizezi LA TIMP pentru a ieşi din situaţia critică.

Ai de parcurs, ghidat din exterior, doar paşii care presupun ieşirea din starea de NEGARE, conştientizarea situaţiei şi ACCEPTAREA ei, şi apoi, treptat, începerea procesului de PREGĂTIRE, care se va finaliza cu trecerea la ACŢIUNE. Urmând ca apoi să fii atent să nu cazi din nou în aceeaşi capcană.

Orice acţiune, orice schimbare, în această situaţie este infinit mai utilă decât AMÂNAREA, stagnarea, încremenirea în starea de blocaj mental, de non-acţiune. Iar primul tău pas spre acțiune poate fi chiar ACUM și AICI!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000