Stigmatizarea este o plagă. O sursă de rușine. Generatoare de sentimente de inadecvare. Un mod de a te simți respins, necorespunzător și exclus din societate! Și un instrument de dominare folosit de agresori pentru a-și controla victimele.

Stigmatizarea și originea ei

Persoana stigmatizată este cuprinsă de temeri și se simte umilită. Respinsă de cei din jur! Și mai ales DIFERITĂ!

La origine, cuvântul stigmatizare vine de la STIGMĂ, sau STIGMAT. Care înseamnă semn, urmă, rană, cicatrice. O persoană cu un SEMN vizibil este deja DEOSEBITĂ de ceilalți. O cicatrice pe față deja te face DIFERIT și te distinge dintr-o mulțime!

Uneori, urma unei răni la un loc vizibil poate deveni mai CUNOSCUTĂ într-o comunitate decâ persoana ta!

Prin urmare, STIGMA, sau STIGMATUL, este un SEMN care te face să fii DIFERIT de ceilalți. Și uneori poate constitui un motiv de RESPINGERE socială!

În trecut, unii infractori erau pedepsiți prin stigmatizare. Li se provocau anumite răni, vizibile, pentru a se avertiza alte persoane! Cum ar fi tăierea nasului, a urechii sau a ambelor urechi, a unui braț. Ca pedeapsă pentru furt, tâlhărie sau alt comportament antisocial periculos.

Astfel, persoanele în cauză puteau fi identificate imediat. Și izolate corespunzător! Stigmatul fiind pe viață!

Alteori, în urma unor conflicte, rezultau răni. Care dacă erau la loc vizibil, în special pe față, deveneau un STIGMAT. Un semn destul de clar că persoana în cauză a trecut printr-o luptă. Și că ar putea deveni periculoasă pentru cei din jur. Prin urmare, era privită cu reticență de către cei din jur!

Stigmatizarea și efectele ei

Persoana stigmatizată este cuprinsă de temeri și se simte umilită. Respinsă de cei din jur! Și mai ales DIFERITĂ! Deoarece acea STIGMĂ este vizibilă și distinctă!

Prin urmare, stigma generează IZOLARE. Și o persoană izolată este din start dezavantajată social. Și ocolită de SPRIJINUL pe care ceilalți membri ai societății ar putea să i-l ofere!

Cel în cauză va avea sentimente de rușine din cauza stigmei. De umilință. Și chiar de vinovăție…

Sentimentul de a fi DIFERIT, de a fi DEFECT, de a fi inadecvat, va fi predominant! Afectând puternic STIMA DE SINE a persoanei în cauză!

Stigmatizarea bolii mentale

Uneori, stigmatul nu este un SEMN VIZIBIL. Sau cel puțin nu e o cicatrice care îți sare în ochi. Și care te avertizează că ai de-a face cu o persoană dubioasă!

Deseori, nu observi nici un astfel de indiciu! Asta în cazul unei afecțiuni mintale. Boală sau tulburare comportamentală majoră.

Însă oamenii OBSERVĂ atent deviațiile de comportament ale celor din jur. Și apoi vorbesc despre ele cu alte persoane!

Zvonurile circulă rapid. La fel și stigmatul aplicat altor persoane! Suspiciunea de NEBUNIE, de tulburare mintală, de comportament neadecvat se observă repede!

Important însă este EFECTUL! Persoana stigmatizată va fi IZOLATĂ, RESPINSĂ, dată la o parte din orice comunitate!

Stigmatizarea și evitarea ei

Desigur că fiecare persoană tindă să EVITE stigmatizarea. Dacă are o cicatrice, se va strădui să o ASCUNDĂ. Să o mascheze. Și mai ales să NEGE existența ei!

Dacă în loc de cicatrice, are o tulburare de comportament sau o disfuncționalitate, o va băga sub covor. Și va NEGA insistent existența ei! Mizând pe faptul că aceasta NU SE VEDE. Și crezând că dacă minte cu privire la aceasta, ea nu există!

Mai mult, în acest joc participă și familia sau anturajul celui în cauză! Mimând normalitatea! Și pretinzând că nu este nimic adevărat!

Stigmatizarea nu poate fi ascunsă

Cu cât efortul altora de A ASCUNDE stigma mentală este mai MARE, cu atât cei din jur vor deveni mai circumspecți. Și totodată mai CURIOȘI.

E și asta o strategie de supraviețuire! De a identifica la timp o eventuală TULBURARE DE COMPORTAMENT a altora!

Cândva, această abilitate era vitală! Trebuia să fii prudent ca să nu cazi victimă unor infractori periculoși! Să nu fii atacat, jefuit sau chiar ucis!

Azi, pe măsură ce gradul de SIGURANȚĂ publică a crescut, capacitatea noastră de a fi ATENȚI la pericole s-a atenuat mult. Uneori până la dispariție!

Astfel că avem tendința de a deveni INDIFERENȚI dacă observăm o cicatrice, o rană, sau un comportament neadecvat. Pe care îl scuzăm fără rezerve, pretinzând că nu ne pasă! Sau că nu de afectează în mod direct și imediat!

Ba chiar ne facem un titlu de glorie din a ascunde gunoiul sub covor, și a pretinde că acesta nu există! Mai ales când e vorba de PROPRIA PERSOANĂ. Dar și de cei apropiați!

Stigmatizarea este soră cu NEGAREA realității

Însă a ascunde o problemă este ceva naiv, copilăresc. Acea problemă nu se REZOLVĂ dacă noi NEGĂM existența ei! Ba dimpotrivă, aceasta se AGRAVEAZĂ! Până la nivelul la care ASCUNDEREA ei devine imposibilă!

NEGAREA e de fapt un REFUZ de a rezolva problema. De a face EFORTUL necesar pentru a corecta ceva! Vezi articolul: NEGAREA REALITĂȚII (clic AICI)

Evitarea stigmatizării, dorința de a PĂREA OK în ochii lumii, de a masca problema, este mecanismul care de fapt AGRAVEAZĂ mult lucrurile!

Prin urmare, sentimentele de RUȘINE, UMILINȚĂ sau inadecvare duc, adesea, la adâncirea în problemă. Prin refuzul căutării de SOLUȚII la aceasta!

De ce m-aș strădui să rezolv o problemă? Mai ales dacă eu PRETIND că aceasta NU EXISTĂ? Primul pas este să ACCEPT că e necesar să fac efortul pentru a găsi soluții!

Stigmatizarea nu se evită prin negare

Nici o problemă din lume nu se rezolvă prin NEGARE! Așa cum nici gunoiul măturat sub covor nu dispare de la sine! Ci se împute!

Prin urmare, stigmatizarea e aliată cu negarea. Și cu MENȚINEREA problemei! Împiedicând persoana în cauză să facă EFORTUL necesar căutării de soluții!

De aceea evităm orice DIALOG despre o problemă care arde. Și fugim de psiholog! Căutând totdată SUROGATE care să ne dea SOLUȚII, Dar fără a ne expune problema reală, riscând stigmatizarea!

Așa că alegem să cumpărăm cursuri, să căutăm pe internet un PANACEU (o pretinsă soluție universal valabilă), să mergem la mănăstire, sau să facem orice ALTCEVA decât ceea ce este de făcut.

Orice comportament, oricât de ciudat, are o primă menire, să evite stigmatizarea. Și să ne confirme (în mod fals, desigur), că suntem BINE. Mai ales atunci când știm exact că nu e așa!

Hai să vorbim despre asta, dacă mai ai nelămuriri! Poți solicita o discuție gratuită cu un simplu clic AICI