Masochismul e prezent peste tot. Un comportament învăţat din copilărie. Dresaj social în toată regula. Un sindrom Stockholm la scară naţională. Suntem dispuşi să înghiţim multe. Aşa am fost crescuţi. Iar nivelul ridicat de toleranţă ne joacă feste. Reuşim să suportăm multe. Dar nu mai ştim să spunem STOP!

Masochismul vine din copilărie

Educaţia spartană de acasă, bazată pe supunere necondiţionată a copilului faţă de orice adult, rămâne activă multă vreme. Uneori şi la bătrâneţe. Un copil disciplinat devine adesea un adult obedient.

Iar societatea avea nevoie de oameni ascultători. Orice dictatură adoră astfel de oameni. De care poate profita din plin. Şi orice patron va angaja cu plăcere oameni care tac şi suportă!

Faptul că ei execută ordinele, oricât ar fi de absurde, oferă şefului o falsă senzaţie de putere. Iar puterea corupe! Calitatea muncii nici nu mai contează. Important e ca angajatul să se supună. Şi o va face, deoarece aşa a fost educat!

Masochismul la românii din străinătate

Românii sunt muncitori foarte apreciaţi dincolo! Pe de altă parte, sunt trataţi mizerabil de patroni! Pare un paradox. Însă e un lucru normal. Un masochist va munci mai mult decât poate.

Va da totul pentru firmă. Se va sacrifica. Fără să facă economie de energie. Care occidental ar mai proceda la fel? Puţini, tot mai puţini! Însă românul are nevoie de apreciere. Şi se va zbate mult mai mult ca să placă! Se va sacrifica total, îşi va mânca sănătatea, şi va munci extrem de mult!

Aprecierea însă nu vine. Care şef ar aprecia un om care nu se iubeşte pe el însuşi? De aceea românii sunt desconsideraţi de angajatorul din vest. Pentru că se sacrifică. Pot fi muncitori buni, utili firmei.

Şi pot fi folosiţi până la uzura totală! Însă nu pot fi apreciaţi! De aceea sunt desconsideraţi! Un om care se sacrifică pe sine nu se autoapreciază. Deci nu va fi apreciat nici de alţii! Doar va fi folosit şi exploatat! La maximum!

Masochismul la angajaţi

Angajatul vrea să se aibă bine cu şeful. Şi atunci alege să fie supus. Iar şeful vede asta, şi apreciază supunerea. Ba chiar profită de ea. Sarcinile curg, tot mai grele, pe capul angajatului obedient. Care devine suprasolicitat!

Dar dorinţa lui de a fi apreciat îl face să meargă mai departe! Să sacrifice timpul, energia sau chiar sănătatea sa. Pentru a arăta că e supus şefului. Iar acesta profită din plin de angajatul pe care îl vede ca fiind fraier!

Nu numai că nu îl apreciază, ci chiar începe să îl desconsidere şi mai mult. Conform regulii care spune că alţii te apreciază la fel de mult pe cât te apreciezi tu singur!

Masochismul în cuplu

Soţia iubitoare, care se sacrifică pentru soţ, pare a fi tiparul cel mai des întâlnit! Iar soţul, cel mai adesea, merge la cârciumă! (Sau mai nou, la sala de jocuri!) Dar soţia nu se dă bătută!

Poate, într-o zi, el se va corecta! Nu a făcut progrese în ultimii 20 de ani. Dar cine ştie? Aseară iar a promis că nu mai bea… 🙂 Poate de astă dată merge…

Iar ea, soţia, e victima perfectă. Are motive să se plângă, să se victimizeze, să fie compătimită pentru că îl suportă. Fără să îşi dorească vreodată să iasă din situaţia toxică. Probabil dacă într-o zi soţul s-ar lăsa de băut, ea s-ar simţi dezorientată. Şi-ar pierde statutul de victimă!

Masochismul în dragoste

În iubesc, dar el nu mă iubeşte. Îl sun mereu, el e cu alta, dar nu pot trăi fără el. El e totul pentru mine, şi îi arăt asta. Însă el vrea o persoană demnă, nicidecum una slabă. Respingerea e directă.

Cine are nevoie de o persoană supusă, umilă, dependentă, cu autocontrol redus? Iar respingerile vin una după alta. Devin un tipar care se repetă. Iar persoana cu masochism pare să iubească tocmai respingerea, şi suferinţa declanşată de aceasta!

Masochismul în politică

Nu contează dacă trăim prost. Sau dacă liderii fură la greu. Nici dacă justiţia e disfuncţională. Important e să avem un tătuc ce are grijă de noi. Indiferent cât vom fi de umiliţi, vom suporta. Ba chiar vom merge la vot disciplinaţi.

Vom alege iar pe unul din cei 2 agresori principali de pe liste. Indiferent cât de compromişi de propriul trecut ar fi aceştia! Ne trebuie neapărat un lider. Un despot cu faţă umană.

Care să ne conducă, să ne spună ce să facem, şi să ne DEA locuri de muncă! Să ne DEA şi ajutoare sociale. Să aibă EL grijă de noi. Că noi nu suntem capabili să fim independenţi şi autonomi!

Masochismul în relaţia cu alţii

Masochismul este complementar cu sadismul. Adică îl va atrage ca un magnet. Cu cât mai masochist e cineva, cu atât mai sadic este partenerul, angajatorul sau şeful său! Aşa că înainte de a te plânge de atitudinea altora, priveşte cu mare atenţie la propria ta atitudine!

Observând ce tip de oameni atragi, poţi evalua modul în care tu alegi să te exprimi! Adesea fără să conştientizezi, eşti captiv într-un tipar. Un cerc vicios, adevărat blocaj mental, din care poţi ieşi cu mare dificultate, şi cu ghidare din exterior.

Pe care poţi să o ceri oricând cu un simplu click AICI. Doar când ai decis că vrei să-ţi redobândeşti puterea interioară.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000