Agresorii psihopaţi sunt peste tot. Ei conduc lumea. Oamenii normali îşi văd de treabă şi de viaţa personală. Ei stau în banca lor. Devin adesea victimele pe care agresorii psihopaţi le exploatează. Dar consideră acest fapt ca fiind ceva normal.

Treptat, lumea tinde să se împartă în două categorii, agresorii psihopaţi şi victimele lor! Şi asta o spune, ca titlu de articol, chiar medicul psihiatru Aurel Romilă. (Autorul manualului de psihiatrie după care se pregătesc medicii!)

Agresorii psihopaţi au rolul lor

Fiecare individ joacă un rol social. Însă rolurile de conducere presupun multă agresivitate. Deseori, ai de judecat, de împărţit dreptatea şi de rănit oameni.

O persoană decentă, sensibilă şi cu bun simţ refuză aceste roluri. Însă agresorii psihopaţi se simt bine dacă fac asta! Adoră să se substituie divinităţii, au accese de grandomanie, şi se cred invincibili.

Îşi intră ușor în acest rol. Apoi, confundă rolul pe care îl joacă temporar cu realitatea. De care se rup treptat. Până se refugiază complet în lumea lor. Acaparează puterea cu orice preţ, în orice ocazie.

Şi se folosesc de ea pentru a-i dezavantaja pe cei din jur. Astfel, apare o piramidă trofică, având în vârf prădătorii. Şi la bază victimele lor.

Agresor sau victimă?

Pornim în viaţă neajutoraţi. Victime ale mediului. Iar norocoşii au şi părinţi care îi protejează o vreme. Le asigură supravieţuirea. Între timp, le transmit o educaţie. De fapt un tipar adaptativ. Unul de agresor psihopat, sau altul de victimă neajutorată.

Comportamentul antisocial al psihopatului e dobândit. La fel şi neajutorarea învăţată! Copilul preia din jurul său ceea ce i se pare corect. Va funcţiona după regulile percepute în familie!

Va deveni unul dintre agresorii psihopaţi, sau una dintre victimele neajutorate ale societăţii! Cu menţiunea că oricare ar fi categoria în care te afli, poţi trece în cealaltă cu mare uşurinţă. Fără ca măcar să îţi dai seama de tranziţie!

Mai avem şi altă cale?

Calea de mijloc există. Aş îndrăzni să o numesc echilibru. Adică o formă temporară de normalitate. Din care poţi aluneca uşor fie spre neajutorare învăţată, fie spre psihopatie agresivă. E suficient să renunţi la a fi conştient.

Dacă totuşi alegi să fii conştient, o poţi face cu grijă. Prin auto-observare şi utilizare a raţiunii. Chiar dacă temporar mai aluneci spre una sau alta din cele două extreme.

Oricând poţi găsi o victimă dispusă să dea apă la moară pentru agresorii psihopaţi. Sau să întâlneşti unul dintre agresorii psihopaţi dornic să te transforme şi pe tine în victimă neajutorată!

Calea de mijloc, în lumea de azi, e o artă! Înseamnă să fii raţional şi asertiv. Ferm, hotărât, şi totodată cât mai echilibrat!

Calea de mijloc şi descoperirea ei

Puţini oameni aleg să parcurgă un proces autentic de autocunoaştere şi DEZVOLTARE PERSONALĂ. Unicul mod prin care pot să îşi asigure un grad mai mare de echilibru.

Altfel, tind să alunece rapid către extreme. Adesea spre neajutorarea învăţată specifică victimelor. Sau spre comportamentul antisocial afişat de regulă de către agresorii psihopaţi.

Majoritatea celor care aleg să parcurgă un PROCES AUTENTIC de DEZVOLTARE PERSONALĂ sunt psihologii şi psihoterapeuţii. Profesia îi obligă, măcar teoretic, la acest proces.

Practic, la o simplă privire, constatăm că nici măcar tagma lor nu e scutită de cele două extreme. Ceea ce spune totul despre eficienţa implementării formale a procesului de dezvoltare personală.

Care are efect doar la cei care se implică şi îl parcurg în mod autentic. Aceştia reuşesc să evite dezechilibrele mai mari sau mai frecvente.

Studiază extremele, ca să cunoşti mijlocul

Echilibrul şi normalitatea sunt mai greu de perceput sau definit. Însă extremele sunt evidente, fie că vorbim despre agresorii psihopaţi, fie despre victimele lor neajutorate!

Victimele sunt peste tot, în număr tot mai mare. Fără să poată fi ajutate decât de cunoaşterea cât mai bună a ceea ce sunt agresorii psihopaţi. Odată înţeles comportamentul lor, pot fi mai uşor contracaraţi.

Tendinţa victmelor neajutorate de a se conforma şi a-şi accepta soarta este folosită de agresorii psihopaţi! Aceştia exploatează tocmai vulnerabilitatea victimelor lor! Pe care le domină, le umilesc şi de care se folosesc pentru a-şi satisface nevoia patologică de putere.

Cum se confruntă psihologul cu agresorii psihopaţi?

Agresorii psihopaţi se simt bine agresând victimele lor. Aşa că nu vor solicita ajutor decât în cazuri de excepţie. Victimele lor o mai fac uneori, şi de regulă când le-a ajuns cuţitul la os.

Dacă le mai rămâne energie, vor reînvăţa să relaţioneze eficient. Adică să refuze statutul de victimă neajutorată. Identificând rapid tiparele pe care agresorii psihopaţi nu reuşesc (sau nici nu se prea străduiesc) să le ascundă!

Acesta e rolul principal al specialistului: psiholog, psihoterapeut, asistent social sau life coach: Să ofere educaţie şi dezvoltare personală autentică oricărei potenţiale victime de care ar putea profita agresorii psihopaţi.

Iar rolul tău, ca om liber, este să accesezi informaţia de calitate, atât în format scris, audio video, cât şi cerând sprijinul atunci când simţi că eşti depăşit de situaţie. O poţi face cu un singur click AICI, pentru a începe să înveţi cum să-ţi redobândeşti puterea interioară.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000