Te poţi aştepta ca lumea să răspundă „DA, vreau o viaţă mai bună”, şi ar fi un răspuns normal pentru orice fiinţă umană! Dar dacă vei pune această întrebare românilor, majoritatea îţi vor răspunde cu totul altceva!

Cam ceva de genul „aş vrea eu”sau „mi-aş dori eu”, urmată de o lungă explicaţie în care ţi se spune că e prea greu, că nu se poate, că astea sunt iluzii. Lipsa speranţei e periculoasă, a atins deja mai mult de jumătate din populaţia ţării.

Ca LIFE COACH, ascultând zi de zi argumente de genul acesta, îmi amintesc o clasificare a unui american, care zicea că oamenii se împart în două mari categorii: „PERFORMERS” şi „EXPLAINERS”.

Cei din prima categorie ACŢIONEAZĂ, şi de regulă obţin performanţe, iar cei din a doua categorie sunt gata să-ţi dea explicaţii cu privire la motivele pentru care NU POT, sau NU SE POATE, sau de ce ESTE PREA GREU.

Poţi să îţi creezi o viaţă mai bună!

În articolul despre antreprenoriat explicam faptul că azi e mult mai uşor să deschizi o firmă virtuală, şi e de sute de ori mai ieftin decât să deschizi una clasică. Subliniam că INFORMAŢIA e disponibilă gratuit, şi e de cea mai bună calitate.

Iar INTERNETUL face posibilă comunicarea uşoară şi rapidă, conectând practic întreaga planetă! Un magazin virtual poate oferi mărfuri sau servicii la nivel mondial, spre deosebire de cel fizic, care vinde strict la nivel local.

Efectul articolului? O mulţime de EXPLAINERS (explicatori de profesie) se străduiesc să mă convingă că NU E CHIAR AŞA. Că totuşi e nevoie de bani şi pentru această afacere (de vreo câteva sute de ori mai puţini ca şi pentru una clasică), că totuşi există şi RISCUL ca afacerea virtuală să dea faliment, sau pur şi simplu să nu meargă.

Că e greu de promovat un produs pe internet, că necesită multe cunoştinţe tehnice, şi că ANGAJAREA ar fi totuşi cea mai bună soluţie. Ideea de viaţă mai bună încă ne sperie.

Le-aş răspunde cu citatul lui Jim Rohn: Fie crezi că POŢI, fie crezi că NU POŢI, în AMBELE cazuri ai dreptate!

Da, angajarea ”undeva” e bună! Mai ales pentru persoanele care preferă să fie CONDUSE, să DEPINDĂ total de altcineva, persoane care REFUZĂ din start să îşi asume vreo RESPONSABILITATE.

Chiar le recomand acestor persoane să se angajeze. Pardon, să se lase angajaţi. Sau mai mult, să facă eforturi să CONVINGĂ pe cineva să ÎI ANGAJEZE.

Deşi de regulă această muncă de CONVINGERE, care presupune PERSUASIUNE, VÂNZARE  a IMAGINII PROPRII, e prea mult pentru ei. Pentru că această PROMOVARE a propriei persoane, a propriilor ABILITĂŢI ŞI COMPETENŢE presupune, din start, o RESPONSABILITATE.

Iar aceasta este o trăsătură rar întâlnită la cei care tocmai de asta fug, de ASUMAREA UNEI RESPONSABILITĂŢI. Fără să îndrăznească nici măcar să viseze la o viaţă mai bună.

Cât despre deschiderea unei afaceri virtuale, şi dificultatea ei, am primit multe lecţii. Psihologi, traineri şi speakeri care fac zeci de mii de euro lunar promovând online materiale promoţionale, antreprenori care au pornit de la zero, şi au ridicat în câteva luni afaceri uriaşe, şi o lecţie de neuitat, când fiica mea, la vârsta de 8 anişori , şi-a lansat singură, din proprie iniţiativă, magazinul ei virtual, în care promovează online, pe Facebook, brăţările LOOMY, (executate din inele cauciuc, împletite de ea!). Şi a făcut asta natural, aproape instinctiv, cu un minim de ajutor din partea mea (pe care l-a solicitat insistent, fiecare informaţie primită fiind obţinută după multă muncă de lămurire). Azi, când se apropie de vârsta de 11 ani, are un canal pe Youtube cu peste 600 de abonaţi, creat în urmă cu 4 luni, şi participă a doua oară la faza pe ţară a olimpiadei de educaţie financiară! (Update: A luat primul loc pe țară!) O materie nouă introdusă la clasele III-a şi a IV-a, de care lumea încă nu a auzit!

Astfel că acum, dacă un ADULT, major, şi cu vreo 30-40-50 de ani de experienţă de viaţă, încearcă să îmi EXPLICE că ar fi prea greu, sau că promovarea unei afaceri pe INTERNET ar putea fi dificilă, îmi permit să îl consider ca fiind în mare măsură nerealist, ancorat în trecut, şi plin de prejudecăţi.

Iar asta e o bună parte din munca mea, ca şi LIFE COACH, psiholog şi trainer de dezvoltare personală să DEMONTEZ prejudecăţi, convingerile FALSE, NEREALISTE, LIMITATIVE. Care ele singure, împiedică multe persoane să îşi ridice nivelul de trai.

În încheiere, îmi revine în minte metafora cu puiul de elefant, legat cu un lanţ de un băţ înfipt în pământ. În câţiva ani, puiul devine adult, capabil să smulgă copacii din rădăcină, însă incapabil să ÎNCERCE MĂCAR să rupă lanţul legat de băţ, cu LIMITAREA căruia s-a obişnuit din copilărie.

Contactează-mă AICI pentru o primă discuţie gratuită numai dacă vrei cu adevărat să lupţi pentru o viaţă mai bună!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000