Pilotul automat autoindus nu e o boală, ci un mod de viață. Unul liber consimțit. Mai mult, chiar este dorit!

Când ești bombardat cu informație, și ajungi la suprasaturație, tot ce îți mai dorești este să evadezi. Să te închizi închizi în carapacea ta de unde să nu mai ieși.

Profesioniștii bine pregătiți ies din el zilnic pentru câteva minute. Fac o meditație, sau folosesc tehnici de relaxare pentru a ieși pentru câteva minute din starea de stres.

Însă puțini au fost antrenați în acest sens. Și nici măcar cei antrenați nu o fac de câte ori ar fi nevoie.

Restul lumii, complet nepregătită, cade ușor victimă a sindromului gândirii accelerate (SGA). Sindrom descris într-un articol anterior (AICI). Iar nevoie de evadare din realitate presează discret și continuu.

Pilotul automat autoprovocat

Pilotul automat apare atunci când gândirea ta nu mai poate ține pasul cu șuvoiul de informație. Iar dacă nu ai fost special ANTRENAT să faci față, dai în sindromul gândirii accelerate.

Adică îți pierzi capacitatea de a te concentra pe rezolvarea unor probleme importante pentru tine! Rămâi adesea blocat într-un tipar disfuncțional, de grabă maximă, de agitație, pe care îl rulezi pe pilot automat.

Fără să îți permiți răgazul să te oprești, pentru a putea vedea lucrurile la rece. Astfel, sclavia modernă te-a acaparat.

Ești un simplu jucător în terenul altora. Rulezi comportamente automate și rapide, pe care nu le dorești, care îți fac rău, și pe care nu le mai conștientizezi!

Ești captiv într-o rutină păguboasă. Ești într-o continuă alergătură împotriva… TA!

Pilotul automat și mecanismul lui

Autismul tău nu e unul autentic, ci e fals, temporar și autoindus. Care te poate ține captiv doar atâta vreme cât tu refuzi SĂ ÎL OBSERVI.

Pentru că nu ai timp. Sau îți lipsește dispoziția necesară autoobservării. Ești prea ocupat cu servirea altora pentru a mai aloca resurse de gândire propriei tale persoane!

Însă din interior, organismul tău suferă și CERE altceva. Te presează, discret, să te oprești. Dar tu ești ancorat în false motivații.

Unele de natură financiară, dar majoritatea de natură relațională. Ți s-a indus falsa impresie că ești dator cuiva.

Și că sensul vieții tale este să demonstrezi că ești capabil să-ți achiți datoriile iluzorii față de alții.

Și să te ridici la nivelul așteptărilor lor! Astfel că te scufunzi și mai mult în tiparul automat care deja te-a acaparat complet.

Pilotul automat și reglarea lui

Dacă refuzi să te autoreglezi singur în timp util, apare un alt mecanism de autoprotecție. Menit să te oprească din drumul tău prea rapid spre nicăieri.

Este autosabotarea, pe care am descris-o în alte articole. Vei începe pur și simplu să îți faci rău! Ție însuți! Fără să înțelegi de ce!

Fumatul, alcoolul, excesul de medicamente sau substanțe interzise, excesul de mâncare sau de muncă, pariurile și alte moduri ciudate și ineficiente de a evada din realitate vor pune stăpânire pe tine.

Te vor obliga să te oprești! Să suferi crunt. Lovindu-te cu capul rău de tot. Apoi să începi să cauți cauzele reale ale nefericirii tale.

Să privești realitatea în față, ieșind din automințirea în care ai trăit până acum!

Autosabotarea poate fi utilă!

Autosabotarea cu comportamentele distructive aferente poate avea și partea ei bună. Îți poate da acel semnal de alarmă care te va trezi.

Iar trezirea, iluminarea, și redobândirea abilității de a ieși din starea de autism social autoindus este șansa ta la autoreglare. La regăsirea echilibrului tău.

Poate e singura ta șansă!  Nu ezita să o folosești, dacă apare! Eu o provoc prin oferta mea de a te educa în acest sens (vezi AICI).

Dar de tine depinde dacă vei aloca resursele necesare de timp, energie și bani. Pe care probabil le ai, dar aștepți momentul potrivit. Când paharul e deja mult prea plin!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000