Dezvoltarea personală e inutilă pentru peste 90% din populație. Mai ales pentru oamenii convinși că deja ȘTIU tot ce au nevoie. Și tocmai această CONVINGERE falsă te MENȚINE în ignoranță!

Dezvoltarea personală nu e despre ce tu nu știi

Și nu are ca rol doar să TE ÎNVEȚE lucruri noi. Cât mai ales să te DEZVEȚE de balastul de INFORMAȚII FALSE pe baza cărora tu funcționezi acum!

O sumă de CREDINȚE limitative, dezadaptative și disfuncționale te țin prizonier. Și te împiedică să mai asimilezi ceva nou!

CONVINGEREA TA falsă că deja ȘTII tot ce e nevoie să știi îți ÎNCHIDE, artificial, porțile minții! Și REFUZĂ orice noutate, fie bună, fie rea!

Astfel, STAGNAREA îți este asigurată! Și imposibilitatea progresului prin intermediul unui BLOCAJ MENTAL este fermă!

Dezvoltarea personală necesită o minte deschisă!

Am cunoscut savanți și doctori în psihologie care ȘTIAU cât de puțin știu ei!

Mai bine zis, erau perfect CONȘTIENȚI că nu dețin decât într-o foarte mică măsură informații despre cum funcționează creierul uman.

Pe de altă parte, cunosc o mulțime de indivizi plini de sine, convinși că ȘTIU TOTUL. Însă nivelul lor de cunoaștere se limitează, adesea, la propria lor profesie.

Cu consecințe majore asupra celorlalte domenii ale vieții: familie, relații, carieră sau finanțe.

Însă CREDINȚA că știi te ÎMPIEDICĂ să înveți! Și îți ÎNCHIDE mintea față de ORICE. Vei fi convins că nu are rost să mai înveți de vreme ce deja ȘTII!

Dezvoltarea personală necesită gândire out-of-the-box – înafara cutiei

Cutia respectivă e una psihologică. Adică e AUTO-LIMITAREA la ceea ce deja știi. Și RESPINGEREA a tot ceea ce e NOU!

Ieșirea din cutie pare simplă, dar e procesul cel mai dificil posibil! E ca și cum ai o găleată plină cu apă în care vrei să mai torni și vin.

Pentru a avea succes, va fi nevoie să GOLEȘTI mai întâi apa, sau măcar o parte din ea! Și să faci loc vinului, simbol al adevărului! (În vin e adevărul, spune proverbul latin)

Însă tocmai REFUZUL tău de a goli apa din găleată va limita accesul vinului la găleata ta! Și automat, și accesul tău la vin! Sau, după caz, la adevăr!

Dezvoltarea personală necesită spațiu pe hard!

Într-o minte supra-aglomerată, foarte ocupată, NU MAI ESTE LOC pentru ceva NOU. Nici măcar pentru creștere și dezvoltare!

Iar o minte limpede, odihnită, e singura care PERMITE accesul noutăților! O minte liberă de PREJUDECĂȚI, de CLIȘEE, de FALSURI, va fi deschisă.

Dar cine mai are azi mintea DESCHISĂ? Când ești bombardat literalmente cu ȘTIRI, cu balast informațional și cu nimicuri, paharul se umple!

Arta este să fii capabil să FACI LOC! Sau mai exact, să TRIEZI corect informația UTILĂ de cea inutilă. SELECȚIA corectă te ajută să arunci gunoiul, și să primești valoare în loc!

Mintea ta e asemenea unei magazii, umplută până la refuz cu lucruri inutile. Iar atunci când ai ocazia să obții ceva nou și FOLOSITOR, poți oricând să REFUZI oportunitatea. Pe motiv că NU MAI E LOC!

Dezvoltarea personală are o sursă!

Iar aceasta e invizibilă, abstractă, necunoscută. Tot ce știm e că avem acces la informațiile utile vieții noastre prin intermediul altor oameni.

Unii sunt preoți, alții mentori, terapeuți, medici sau psihologi. Sau pot fi amici, prieteni de suflet sau necunoscuți cu care am avut, mai mult sau mai puțin întâmplător, OCAZIA să interacționăm!

Rolul lor e să FACILITEZE un PROCES miraculos. Care se poate declanșa, sau nu, în INTERIORUL minții noastre.

E greu de ACCEPTAT faptul că procesul acesta nu depinde de noi, de mentorul ales, de cultura sau inteligența noastră și nici de dorința noastră de a o accesa!

Dezvoltarea personală și accesul la ea

Mai degrabă accesul la dezvoltarea personală ne e permis de NEVOIA puternică de a depăși un impas, o suferință sau o stare de disconfort major, greu de suportat!

Vechile triburi primitive obișnuiau să forțeze procesul de dezvoltare personală și maturizare emoțională al tinerilor, prin PROBE fizice extreme, greu de suportat. Sau extrem de riscante pentru tinerii aspiranți la trecerea unui prag spre maturizare.

Îmi vine în minte acum doar proba cu furnici uriașe, țesute în rogijini, care erau aplicate direct pe piele, și menținute acolo ore în șir!

O singură astfel de înțepătură ar afecta serios orice european, dar tinerii băștinași mențin ore în șir pe corpul lor zecile de furnici care înțeapă continuu!

Aceste probe de foc provoacă suferințe și traume extreme. Și provocarea majoră a tinerilor este să TREACĂ peste ele, mobilizând la maximum puterile lor.

Calvarul prin care trec durează o noapte întreagă, și încă câteva zile sau săptămâni pentru vindecare. Apoi, cei care au reușit să ÎNVINGĂ durerea și disconfortul, și să treacă peste TRAUME, devin mai puternici!

În lumea occidentală traumele PROVOCATE sunt de altă natură. Mai degrabă psihologice. Și de lungă durată!

Tânărul imatur este nevoit să treacă prin școli, să memoreze texte sau formule INUTILE, și să dea teste, examene și probe teoretice care îi solicită la maximum memoria și autocontrolul.

Unii își pierd mințile, dau în depresie și anxietate și rămân acolo pe viață. Abandonați în zona periculoasă a dependențelor de jocuri de noroc, alcool, exces de tutun sau substanțe psihoactive – narcotice ilegale sau medicamente psihotrope.

Alții abandonează rapid procesul, și SIMULEAZĂ procesul de școlarizare, cumpărând diplome fără acoperire. Menite să le ofere o patalama. Se protejează astfel de TRAUMA la care societatea insistă să-i supună.

Puțini ies de acolo cu mintea neafectată. Și capabili să-și mai păstreze creativitatea și dorința de a mai învăța ceva!

Doar ei mai au acces, în timp, la dezvoltarea personală și la procesul de maturizare emoțională. În urma căruia pot să devină cât de cât funcționali într-o societate tot mai disfuncțională.