Căutarea adevărului obiectiv este scopul principal al psihologiei
Căutarea adevărului a fost inițial preocuparea filosofilor. Nilște savanți geniali care despicau firul în patru. Preocupați de modul în care lumea funcționează.
Căutarea adevărului e foarte importantă
Deoarece citatul biblic spune clar că adevărul, odată cunoscut, ELIBEREAZĂ. În caz contrar, e ușor să rămîi captiv în ILUZIE. Numită și maya!
Persoanele cu probleme foarte severe de sănătate mintală tind să mistifice adevărul. Inclusiv adevărul evident. Să delireze sau să aibă halucinații!
Astfel, în momentul în care te lași pătruns prea mult de ILUZIE, trăiești în lumea ta. O lume IMAGINARĂ, fictivă, pe care ai creat-o tu pentru tine.
Incapacitatea copilului de a suporta o REALITATE incomodă îl protejează pe acesta, Și îl ajută să se refugieze într-o poveste. Sau în lumea lui imaginară.
Însă la ADULT, păstrarea acestui mecanism e semn de IMATURITATE EMOȚIONALĂ. Sau de incapacitate de a accepta realitatea cu RESPONSABILITATE.
Căutarea adevărului e o datorie
În trecut doar filosoful părea a fi preocupat de asta. Restul lumii fiind orientată pe satisfacerea nevoilor primare. Cum ar fi nevoia de hrană și spațiu locativ.
Azi, când majoritatea oamenilor civilizați au acces la hrană și la o locuință decentă, ar fi de așteptat să treacă la următoarele nivele al piramidei lui Maslow.
Însă frica de sărăcie te poate ține captiv la nesfârșit. Asemenea cobaiului care aleargă pe o roată din cușca lui. Și are iluzia că înaintează.
Astferl că omul modern neglijează adesea căutarea adevărului! Și ALEGE să se refugieze într-un alt tip de ILUZIE. Goana după bani, dup sens, după muncă epuizantă.
Iluzia că munca îți aduce bunăstare îți poate lua mințile. Și în lipsa clarității minții, și a sensului vieții tale, banii nu îți mai pot fi de folos!
Căutarea adevărului e înlocuită adesea cu evadarea
Deoarece adevărul e adesea incomod, îl poți evita. Uneori pe termen scurt. Ca să nu suferi pe moment. Alteori, pe termen lung. Pentru că nu ai MATURITATEA EMOȚIONALĂ să îl suporți.
Caz în care fuga de realitate devine obicei. Sau mod de viață! Cu REFUGIU în ILUZIE. Într-o lume falsă. Pe care o poți întreține doar evadând din realitate! Cu ajutorul surogatelor.
Odată obișnuit cu FUGA și cu EVITAREA realității dure, ajungi să te complaci cu situația. Și să evadezi mereu! Indiferent de consecințe!
Evadarea devine un scop în sine. Și un obicei păgubos. Care devine, în timp, DEPENDENȚĂ. Și necesită surogate. Ce au menirea să înlesnească EVADAREA TA.
Însă surogatele folosite – alcool, țigări, jocuri, filme, pariuri – nu funcționează la infinit. La un moment dat REALITATEA revine. Și mai dureroasă!
Și atunci ai de mărit DOZA de surogat. De mecanism care îți folosește la evadare. Sau la deresponsabilizare!
Căutarea adevărului e soluția eliberatoare!
Dacă ai ales să te refugiezi în iluzie, vei căuta să evadezi mereu. Și să eviți ADEVĂRUL. Deoarece îl percepi ca fiind DUREROS.
Însă o acceptare a adevărului dureros te poate elibera de golul interior permanent! Este cea mai mare descoperire a psihologiei! (Vezi AICI articolul despre GOLUL INTERIOR ȘI DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII TALE DE A-L GESTIONA).
Evitarea adevărului și refugiul în iluzie va MENȚINE suferința ta ca pe o stare PERMANENTĂ. De care ai convingerea că nu poți scăpa.
Deși știi, undeva în sinea ta, că ADEVĂRUL e eliberator. Și că doar acceptarea lui, dureroasă sau nu, te poate ajuta! Ai nevoie doar de curajul necesar pentru a-l descoperi.




