Psihologia este singura ştiinţă care nu se poate adapta unei dictaturi. Deoarece este eliberatoare prin natura ei.

Celelalte ştiinţe pot fi mimetice sau conformiste. Pot mima uşor supunerea. Sau se pot conforma uşor unui regim totalitar. Fără ca asta să le afecteze prea mult latura ştiinţifică.

Însă psihologia, axată pe realitate, pe adevăr, pe o percepţie cât mai obiectivă a faptelor, nu se poate prostitua sub nici un motiv.

Ancorarea în realitatea obiectivă este baza psihologiei, şi orice deturnare a adevărului, halucinaţie sau mistificare, este contrară esenţei acesteia.

Astfel, psihologia autentică nu se poate supune vreunei autorităţi. Nici nu poate accepta dogme universal valabile, pe post de adevăruri absolute. Nici discursuri propagandistice sforăitoare, sau alte „indicaţii preţioase”, venite din partea unor vremelnici politruci. Care întotdeauna vor avea tendinţa să corijeze, să domine, şi să falsifice realitatea obiectivă în folos personal.

Psihologia, prin natura ei, are ca scop încurajarea fiecărei persoane, şi descoperirea potenţialului latent care zace ascuns în fiecare om. Un scop diametral opus sistemelor totalitare, bazate pe represiune, manipulare şi autoritate în exces.

În timp ce sistemul politic se zbate continuu să schimbe omul prin PROPAGANDĂ şi prin PRESIUNE, să-l transforme, să-l facă supus intereselor sale, psihologia îl acceptă aşa cum este el.

Doar îl ghidează, discret, în direcţia potrivită propriei sale persoane. Şi ţine cont de INTERESUL propriu şi personal al fiecăruia! Şi de dorinţele lor.

Psihologia şi dictatura

Politica este exact opusul logicii. Bagă forţat în aceeaşi oală un popor întreg, sau chiar şi câte un continent. Fără să mai ţină seama de particularităţile specifice vreunui singur popor sau individ.

Porneşte de la premiza că omul e o picătură într-un butoi, şi că este din start un ignorant. Care trebuie condus cu forţa, minţit, manipulat şi îndrumat asemenea unei turme de oi, către scopuri mai înalte pe care interesele de stat, cică, le-ar avea pentru el.

În trecut statul totalitar dicta câţi copii să ai, şi dacă ai sau nu dreptul la o întrerupere de sarcină sau la un divorţ! Amestecul statului totalitar în viaţa personală era total! De unde şi repulsia omului obişnuit pentru imixtiuni în viaţa personală!

Azi, psihologia are ingrata şi dificila sarcină să schimbe un tipar. Să accepte trecutul totalitar şi consecinţele lui nefaste, să reeduce, să încurajeze şi să  elibereze fiecare om în parte!

E o muncă titanică. Pe care majoritatea oamenilor o refuză subconştient. Au fost, atât ei cât părinţii lor, mult prea traumatizaţi de dictatură, şi se tem prea tare de schimbare, de presiune, de control, pentru a mai accepta ideea de eliberare.

Cum spunea un fost agent KGB: Educaţia şi informaţia de bună calitate sunt inutile pentru un popor demoralizat. Care este incapabil să le mai vadă, digere sau asimileze. La fel ca o pasăre închisă în colivia ei, care se consideră a fi liberă, şi care consideră colivia ei strălucitoare ca fiind o avere personală, ce o protejează de necunoscut.

Citeşte şi articolul:

POŢI FI ŞI TU SPĂLAT PE CREIER?

http://invingemstresul.com/more/93

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000