Terapia simplă e necunoscută. Din sutele de școli de psihoterapie, nici măcar una nu pare a fi simplă. Toate se întrec în complexitate și își complică existența prin limbaj academic.

Majoritatea clienților ies din terapie după maximum 5 ședințe, la fel de confuzi cum au intrat. Și cu regretul că nu au rezolvat mare lucru.

Și nici măcar nu au înțeles în ce constă de fapt PROCESUL terapeutic autentic!

Terapia simplă și sensul acesteia

Terapia SIMPLĂ vine să schimbe ceva. Și nu ca o nouă școală cu pretenții de a fi mai bună decât altele, ci ca o altă abordare a procesului terapeutic. Una orientată spre BENEFICIAR și spre nevoile sale reale.

Veriga lipsă din terapie vine tocmai din nivelul DIFERIT de educație psihologică dintre interlocutori – terapeutul pe de o parte, și beneficiarul terapiei, pe de alta.

Adesea, terapeutul e tentat să vorbească PE LIMBA LUI. Folosind TERMENI de specialitate pe care i-a studiat, înțeles și acceptat. Și de care BENEFICIARUL nu are nici cea mai mică idee!

Astfel apare RUPTURA. Numită, în limbajul de specialitate, și REZISTENȚĂ. Adică un fel de OPOZIȚIE subconștientă și involuntară a beneficiarului la PROCESUL TERAPEUTIC.

Astfel că deseori, după terapie, apare confuzia totală. Un fel de „nu am înțeles nimic”.

Terapia simplă e complexă și ea

Uneori, confuzia e utilă. Că te OBLIGĂ să studiezi, să înveți și să te implici mai mult. E o metodă utilă în cazul intelectualilor inteligenți, ambițioși, și dispuși să facă un efort pentru a cunoaște.

Însă în terapie vin și oameni obosiți, epuizați și sătui de teorii abstracte. Care caută lucruri CONCRETE. Și vor REZULTATE.

Adică doresc să-și ATENUEZE, amelioreze și depășească SUFERINȚA. Să treacă de la STAREA negativă, de la temeri, de la eșecuri, la o STARE DE BINE!

Ei nu au ENERGIE, nici TIMP să despice firul în patru. Și nici să studieze concepte teoretice abstracte! Ceea ce au ei nevoie e să se SIMTĂ MAI BINE! Doar atât!

Terapia simplă e ușor de înțeles

Majoritatea terapeuților nu reușesc să înțeleagă asta. Nici să EMPATIZEZE cu beneficiarul terapiei (fie el numit și pacient sau client).

Astfel că procesul terapeutic este ratat din start. Și înlocuit cu o simplă discuție nerelevantă. Care nu schimbă prea mult datele problemei. Și nici STAREA inițială a beneficiarului!

Nu e suficient să-l asculți pe beneficiar. Și nici să-i pui ÎNTREBĂRI încuietoare, la care acesta nu știe să răspundă. Deseori acesta nu are nici ENERGIA necesară să caute răspunsurile.

Procesul terapeutic AUTENTIC este să rezonezi. Să simți acea COMPATIBILITATE. Dată de ÎNCREDEREA ta în PERSOANA terapeutului. Astfel că vei putea să te deschizi. Și să vorbești liber despre lucruri intime, ascunse sau incomode.

Iar rolul terapeutului este să-ți vorbească PE LIMBA TA! Fără să epateze cu termeni de specialitate. Obicei specific mai ales medicilor și avocaților.

Terapia simplă e despre echipă

Asta face terapia simplă, formează ECHIPE. În care beneficiarul SIMTE că e înțeles, și înțelege și el fenomenele complexe și mecanismele minții sale!

Doar așa terapia mai are loc în mod real. Nefiind înlocuită cu „mersul” la terapie. Adică m-am deplasat, am vorbit, m-am destăinuit, dar STAREA mea de beneficiar suferind a rămas neschimbată!

Problema reală e că DIFERENȚELE dintre o terapie EFICIENTĂ și una ineficientă sunt insesizabile pe parcurs. Diferența stă doar în REZULTATE! Adică în modul în care SE SIMTE beneficiarul. Și în PROGRESUL pe care acesta îl face SAU NU pe parcursul acestui proces complex!

Astfel că un terapeut eficient va CERE mereu un FEED-BACK de la beneficiar. Ca să ȘTIE dacă procesul a dat sau nu rezultate!

Altfel, există riscul să se „medicalizeze” procesul. Adică POZIȚIA terapeutului să fie una de SUPERIORITATE. În care terapeutul ȘTIE TOT, iar beneficiarul nu știe nimic! Și nici nu are dreptul la vreo opinie contrară celei „oficiale”

Terapia plină de termeni de specialitate

La medici acest fenomen e larg răspândit! Iar tulburările de personalitate din sfera narcisismului și psihopatiei sunt ceva obișnuit în multe spitale de stat de la noi.

Oameni fără empatie, dar care se cred a fi autoritate supremă în viețile pacienților, sunt peste tot în sistemul medical. Și cu precădere în cel universitar.

Marea provocare pentru terapeuți e să-și facă terapia proprie! Ca să nu alunece și ei pe panta aceasta. În care EMPATIA atât de necesară e înlocuită de complexul de SUPERIORITATE al expertului. Care se crede bun la toate. Fără a mai fi capabil să fie ATENT la nevoile reale ale beneficiarului.

Terapia simplă e orientată spre OM

Terapia simplă preia tiparul școlilor cu orientare umanistă. În care BENEFICIARUL, CLIENTUL, este în centrul procesului. Și înțelege foarte clar, de la început, unde se află și ce are de făcut pentru a ieși din starea specifică de suferință.

E un drum care trebuie să fie scurt, rapid și eficient. Care aduce maximă CLARITATE. Și mai ales REZULTATE.

Nimic altceva nu ar trebui să conteze în acest proces. Decât STAREA DE BINE pe care beneficiarul o poate redobândi! Și care poate fi măsurată și evaluată ușor.

Hai să discutăm despre asta, în termeni cât se poate de accesibili, cu maximă simplitate! Cere o discuție GRATUITĂ cu un simplu click AICI.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000