Criza vârstei mijlocii este momentul cheie din viață. Când te lovește, poți să te prăbușești. Sau să renaști. Depinde de tine. Folosești oportunitatea? Sau te lași doborât?

Cauzele acestei crize sunt clare. Până pe la 30-35 de ani rulăm, pe pilot automat, programele primite din familia de origine. Repetăm tipare disfuncționale. Greșim în mod repetitiv. Și suntem captivi în comportamentele respective. Sau în credințele iraționale care le induc. Adevărate blocaje mentale.

Vine un moment când suferința pare a fi insuportabilă. Când simți că e prea mult. Că nu mai poți duce povara!
Presiunea e tot mai mare. Și tensiunile din interior, insuportabile.

Cauzele sunt de regulă ușor de văzut. Cel puțin din exterior. Însă negarea lor este puternică. Știi că relația ta de cuplu este toxică, sau cariera ta e în mare impas! Însă ezitarea și frica de a lua măsuri te domină. Preferi să te complaci în situație. Refuzi să schimbi ceva. Și te temi să nu pierzi unele avantaje.

Lipsa curajului, un comportament învățat încă din adolescență, te conduce. Îl vei rula multă vreme. Familia ta a crescut într-un regim bazat pe frică. Pe autoritate. Și tu rulezi tiparul acela. Funcționezi doar din inerție. Pentru că frica te obligă. Și nu ai curaj să acționezi.

Mai mult, nu crezi în tine. Sau în capacitatea ta de a schimba ceva. Aștepți ca alții să îți dea. Să facă ei ceva pentru tine. Convins că tu nu poți.

Criza vârstei mijlocii te va afecta?

Poate că nu. Uneori, apare la pensionare. Când deja e târziu să schimbi ceva. Alteori, nu apare deloc. Apar doar regretele unei vieți trăite pentru alții. Și a lipsei de curaj pentru a face ceva și pentru tine.

Dacă totuși criza vârstei mijlocii te afectează, fii bucuros! Este un semn bun! Ești într-un plin proces de transformare. Într-o metamorfoză! Omida se poate transforma, cu puțin efort, în fluture! Dacă își dorește asta cu adevărat.

Cu cât suferința ta e mai mare, cu atât mesajul ei e mai clar. Ai de SCHIMBAT ceva în viața ta. Și ai de făcut o ALEGERE. Să ieși din starea de suferind. Și să te zbați pentru mai mult. Sau să te complaci, să tragi de timp. Sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine.

În realitate, totul cere un efort. Nimic nu se repară de a sine. Așa cum o carie dentară care încetează să te mai doară pentru moment, nu dispare! Ci dimpotrivă, sapă mai departe nestingherită. Știind că tu amâni mereu mersul la stomatolog!

Însă orice efort necesită timp. Și chiar cheltuieli. Nu există alte variante. Carii autovindecate? Sau stomatologi care să le plombeze gratuit, în câteva secunde? Nu am văzut așa ceva. Iar dacă ar apare dentiști cu soluții instant și fără durere, i-ai evita și pe ei. Știi de ce? Încă nu ai ajuns la criza vârstei mijlocii! Încă nu ai suferit destul!

Vezi și articolul SUFĂR SAU ACȚIONEZ?

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000