Copilăria și apoi criza vârstei mijlocii

Teoria spune că intervalul optim pentru un proces terapeutic este între 35-45 de ani. E momentul CRIZEI VÂRSTEI MIJLOCII. Clic pe titlu ca să vezi articolul aferent.

Însă toți specialiștii, de a Sigmund Freud încoace, sunt de acord că perioadele critice în care se formează personalitatea sunt cele mai tinere: între 0 și doi ani, dar și „cei șapte ani de acasă”!

Însă copilul nu e pregătit pentru LOGOTERAPIE, adică pentru terapia prin cuvânt!

Acest proces conține multe informații subtile, pe care chiar adulții maturi le înțeleg treptat, în luni de zile!

Prin urmare, copilul nu e receptiv la procesul terapeutic! Însă e ESENȚIAL ca PĂRINTELE să fie cel PREGĂTIT!

Este o crimă îndreptată împotriva copiilor noștri să-i lăsăm pe mâna unor părinți COMPLET NEINSTRUIȚI. Care habar nu au ce înseamnă EDUCAȚIA copiilor lor. Și cât de importantă în FORMAREA CARACTERULUI copilului este RELAȚIA cu părinții săi din PRIMII ani de viață!

Personal, sunt convins că majoritatea problemelor existențiale actuale au ca bază ERORILE făcute de adulți în primii 7 ani de viață. Cu mare accent pe primii doi!

Și atunci ca VIITOR părinte, e esențial să ÎNVEȚI cum să relaționezi armonios cu bebe pe care vrei să-l concepi!

——————————————————————————————-

Întrebând un expert despre momentul în care părinții ar trebui să înceapă PREGĂTIREA, să facă o curățenie emoțională, pentru a oferi copilului un mediu ARMONIOS, acesta mi-a răspuns:

• Cu cel puțin trei luni înainte!
• Înainte de naștere? Întrebai eu…
• Nu înainte de naștere, ci de CONCEPȚIE!

———————————————————————————————

Realitatea însă arată că părinții încep procesul de pregătire doar DUPĂ ce copilul crește, și problemele care apar sunt mari generatoare de SUFERINȚĂ!

Dar și atunci, majoritatea aleg să ceară TERAPIE pentru… COPIL! Fără să accepte că e sarcina LOR să învețe ceea ce au OMIS să facă în urmă cu cel puțin 10-15 ani!

Copilul fiind un RECEPTOR care e gata să absoarbă ca un burete ceea ce primește de la ADULȚI, și petrecând foarte mult timp cu adulții (părinți, bunici, rude, tutori etc), va fi mult mai puternic INFLUENȚAT de timpul petrecut cu aceștia! Mult mai mult decât de ORA săptămânală în care discută cu terapeutul!

Nici măcar la 18 ani împliniți, adolescentul nu e receptiv la terapie! Aflat în criza specifică vârstei, are nevoie să EXPERIMENTEZE pe propria piele, să dea cu capul, să trăiască niște momente de criză!

Ca să fie RECEPTIV la procesul de învățare. Și să înceapă procesul de MATURIZARE EMOȚIONALĂ. Care va dura 10 ani sau mai mult!

Ieșirea din adolescență

Iar după 10-15-20 ani de experimente dureroase, ieșind din adolescență, persoana DESCOPERĂ brusc, într-un moment de CRIZĂ EXISTENȚIALĂ, că pentru a trăi echilibrat are de STUDIAT.

Și se apucă de CITIT. Și de MODELAT – adică de copiat persoane pe care le admiri, ca modele de viață!

Apoi, în timp, ajunge la concluzia că pâinea cea mai bună e făcută de brutar, că mașina ți-o repară cel mai bine mecanicul auto, că o carie dentară de rezolvă la dentist. Și problemele emoționale nerezolvate se gestionează corect sub ghidarea unui specialist.

Însă 97% din români sunt adepții lui „merge și așa”. Și fac un efort supraomenesc să EVITE să ceară ajutor, indiferent de nivelul SUFERINȚEI lor.

Cu cât ai SUFERIT mai mult în copilărie, cu atât vei fi mai CONVINS că SUFERINȚA este NORMALĂ. Și că nu există altă cale…

Această CONVINGERE FALSĂ, alături de alte câteva asemănătoare, te poate menține CAPTIV ÎN SUFERINȚĂ decenii la rând!

Momentul în care transformarea e necesară

Uneori, criza vârstei mijlocii se EXTINDE până la vârste înaintate. Și nu rare sunt cazurile în care începi terapia mult mai târziu de optimul de 35-45 de ani!

Iar până la 50-55 de ani ai încă FLEXIBILITATEA MENTALĂ necesară pentru a începe TRANSFORMAREA!

La vârste gen 60+, se instalează o RIGIDITATE mentală. O convingere că tu le știi pe toate. Și că NIMENI nu știe mai bine decât tine.

Este vârsta la care îți scade brusc RECEPTIVITATEA pentru terapie.

Însă există și unele excepții, cazuri relativ rare după vârsta de 60-65 de ani, în care DORINȚA de a ști, de a cunoaște, se extinde și la INTERIOR. La propriul suflet, la propria persoană.

Concluzia rămâne însă că la 35-45 de ani e perioada OPTIMĂ pentru procesul terapeutic.