Nu știu ce să mă mai fac! Aud asta zilnic în jurul meu. Printre lamentări și acuze că viața e grea. Și RESURSELE pentru a depăși greutățile nu se cumpără la supermarket! Caz în care e prea greu să le descoperim!

Nu știu ce să mă mai fac din cauza suferinței

Dacă mi se strică mașina, merg la mecanicul auto! Iar dacă mă dor dinții, merg la dentist! Și când mi se rup pantalonii, apelez urgent la croitor!

Doar când mă doare sufletul, nu știu ce să mă mai fac! Și când mă simt depășit de probleme, la fel! La CINE să apelez, oare?

Da, mecanicul auto cere bani! Că pune mâna și se murdărește. Dentistul și el, are ceva școală, a studiat mult! Deci își merită banii! Croitorul, nu mai spun, face bani la greu!

Dar psihologul? Sau psihoterapeutul? Ei doar vorbesc. Și vorbele sunt GRATIS. Pot vorbi cu un prieten, cu o rudă, oricine îmi poate spune ceva frumos! Mă poate liniști!

Prin urmare, ezit să apelez la profesionistul care mă ajută SĂ-MI REZOLV problemele sufletești! Cuuuum? Să mi le REZOLV EU? Păi atunci de ce să-i mai dau bani? Dacă nu le REZOLVĂ EL pentru MINE! El numai vorbește…

Nu știu ce să mă mai fac și mă simt copleșit de probleme

Fără să pot să ACCEPT că vina e a mea. Și atunci prefer să adopt o strategie de șmecher. Să arunc pisica moartă peste gard. Să DAU VINA pe alții pentru problemele MELE!

Dacă ar fi să-mi asum eu RESPONSABILITATEA pentru propria mea viață, ar fi greu. Mult prea dificil pentru mine să ACCEPT că port întreaga responsabilitate asupra vieții mele! 

Asta ar însemna să spun un adevăr care MĂ DOARE. Și m-ar face, PE MOMENT, să sufăr și mai mult! Așa că prefer să-l OCOLESC. Și să mint că am GHINION!

Însă sunt tare! Sufer de omnipotență infantilă. Mă cred grozav. Și îmi place să MĂ AMĂGESC că aș fi. Fapt care mă împiedică să CER sprijinul cuiva!

Cred și susțin cu tărie CONVINGEREA că pot să rezolv singur și fără ajutor tot ce nu am fost capabil să fac în ultimii 20 de ani! Dar de mâine fac! Sau poate de poimâine, dacă nu am iar GHINION!

Nu știu ce să mă mai fac pentru a nu face ceea ce știu că am de făcut!

Da, știu exact că am de lucru. Că am de muncit, în echipă cu specialistul ales. Și că am de făcut un EFORT DE DURATĂ. Unul costisitor.

Însă vreau să EVIT ceva. Evit să cheltui bani. Sau poate evit să fac efort. Și caut scurtături inexistente. Sau vreau rezultate rapide. Pentru că nu am RĂBDARE să cresc treptat, natural.

Și evit să fac PASUL atât de important pentru a privi în INTERIOR. Pentru că MĂ TEM de ceea ce aș putea descoperi acolo! Dacă am o problemă la mansardă? Nu e oare mai bine să o IGNOR?

Tentatyivele mele de a evita, de a nega, de a ignora existența unei PROBLEME nu o vor face oare UITATĂ? Oare durerea de măsea nu trece dacă uiți de ea? Sau dacp iei Algocalmin?

Nu știu ce să mă mai fac că nu mai ține minciuna!

Degeaba mă mint, degeaba amân, degeaba încerc să fentez NATURA. Se pare că nimic nu ține. Legile naturii sunt suverane. Și a le păcăli e o iluzie!

Când mintea îmi CERE pace interioară, liniște, autocontrol emoțional și relații armonioase cu cei din jur, nici un PRETEXT nu stă în picioare!

Nici surogatele nu mai funcționează! Fuga de responsabilitate sau refugiul în amânări nu are valoare! Nici substanțele care te fac să UIȚI pe moment de problemă nu o rezolvă!

Așa că acum ȘTII exact ce ai de făcut. Să te pui pe treabă! Detalii îți pot oferi într-o primă discuție gratuită, (clic aici) dacă ești dispus să le accepți.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000