Sado-masochismul este omniprezent. Și trece neobservat. Pentru că a devenit deja normalitate! O combinație dintre sadism și masochism. Sau mai exact o coexistență a lor. O alternanță și complementaritate.

Sado-masochismul ca amestec între sadism și masochism

Cele două trăsături care ăl compun sunt diametral opuse. Sadismul înseamnă cruzime. Și agresivitate. Iar masochismul e dispoziția de a te lăsa călcat în picioare!

Așa că e ciudată combinația. Avem IMPRESIA că ori ești sadic, ori masochist. Sau PERCEPEM oamenii ca făcând parte dintr-una din cele două categorii!

Mai pe înțelesul tuturor, a fi SADIC te predispune la rolul de AGRESOR. La nevoia incontrolabilă de a DOMINA. Și a agresa, verbal sau fizic.

Masochismul e opusul sadismului. Masochistul se lasă călcat în picioare. Și refuză să riposteze. Sau să ia vreo măsură pentru a IEȘI din starea sa!

Masochismul e de fapt predispoziția cuiva pentru a deveni VICTIMĂ! A se lăsa dominat, agresat și chinuit.

Însă TRANZIȚIA de la victimă la agresor e mai rapidă decât credem! Și combinația dintre cele două extreme există. Deși pare ciudat, extremele SE ATRAG!

Sado-masochismul în cuplu

Orice SADIC va avea tendința de a căuta un MASOCHIST. Ca să înceapă jocul. Sadicul va DOMINA, va agresa și va umili masochistul.

Orice MASOCHIST va fi receptiv la căutările sadicilor. Și se va lăsa descoperit ușor! Acceptând DOMANȚIA unui sadic. Fără să poată ieși din relație!

Când spun CUPLU, nu mă refer doar la căsnicie. Mult mai adesea, cuplul sado-masochist poate fi reprezentat de un părinte și un copil! Indiferent dacă acest copil are deja vârsta mijlocie!

Noțiunea de cuplu aici reprezintă cele două extreme. Un membru fiind sadic și altul masochist. Unul e AGRESOR psihopat. Și altul e VICTIMA inocentă.

Partea interesantă e că uneori ROLURILE se pot schimba! Agresorul descoperă că victima tinde să devină agresor la rândul ei! Și că el poate deveni ușor victimă! Deși își asumase inițial rolul de agresor!

Și abia atunci putem vorbi despre tiparul sado-masochist. Nu doar despre relația dintre un sadic și un masochist. Ci și despre modul în care ei pot SCHIMBA rolul.

Sado-masochismul se formează în copilărie

Copilul modelează permanent. Mai simplu, el IMITĂ. Ca o maimuțică. Preia, involuntar și inconștient, COMPORTAMENTE. Pe care le OBSERVĂ la adulții apropiați lui.

Lipsa de DISCERNĂMÂNT a copilului îl face pe acesta să ACCEPTE orice realitate. Și să o PERCEAPĂ ca fiind NORMĂ de comportament. Sau NORMALITATE. Fără să o mai judece. Sau să o treacă prin filtrul RAȚIUNII.

Odată preluat un MODEL de viață, acesta va fi INTERIORIZAT. Asimilat ca fiijnd NORMAL. Și singurul social acceptat! Pentru simplul motiv că altul nu CUNOAȘTE!

Și copilul care VEDE și AUDE că bunicul o bate pe bunica, și tata pe mama, are deja o PERCEPȚIE. Un mod propriu de a VEDEA REALITATEA.

La maturitate, nici prin gând nu îi va trece să procedeze ALTFEL. El deja ȘTIE. Sau mai exact, are IMPRESIA că știe! Fără a se mai îndoi de CORECTITUDINEA a ceea ce ȘTIE!

Dacă așa am trăit, înseamnă că NU SE POATE ALTFEL! Și că orice SCHIMBARE, orice e DIFERIT, i se PARE a fi anormal!

Și atunci, fiecare copil iese din familia DE ORIGINE cu o PERCEPȚIE proprie asupra realității. Asupra a ceea ce este corect sau nu. Sau a ceea ce e bine și social acceptat.

Sado-masochismul tinde să se păstreze la vârsta adultă!

Copiii găsiți în păduri, crescuți de lupi, dezvoltă comportamente de lupi! Și în ciuda faptului că sunt reintegrași în societate, ei rămân lupi toată viața!

Limbajul lor e de lup! Mănâncă LA FEL cum au învățat la vârste fragede! Și refuză să se mai integreze vreodată în comunitățile umane. Indiferent de EFORTURILE făcute!

Similar stau lucrurile și cu noi. În primii 2 ani d eviață se formează tiparele adânc înrădăcinate. Care rămân extrem de rigide!

Apoi, până la 7 ani, se stabilesc tiparele EMOȚIONALE. Care sunt deja formate în proporție de 80-90%! Școala ne mai dă informații, cunoștințe tehnice și o tentativă palidă și irelevantă de disciplinare.

Bagajul EMOȚIONAL și comportamental primit în cei 7 ani de acasă va rămâne relativ stabil în următorii 20-30 de ani! Mai exact, până la CRIZA VÂRSTEI MIJLOCII (dă clic aici ca să vezi articolul)

Sado-masochismul e un joc de rol incontrolabil

Odată asimilat un rol, ai tendința de a rămâne în el. Așa cum actorul de film își schimbă complet înfățișarea pentru a intra în rol. Și apoi îi este greu să se mai desprindă de PERSONAJUL interpretat!

Chiar și un rol învățat la vârsta adultă te acaparează. Inclusiv când îl joci pentru câteva luni! Vă dați seama cât de PUTERNIC e rolul exersat ani de zile de către copilul preșcolar? Și cum mai poate acesta ieși din el?

Odată preluat rolul masochist, de VICTIMĂ, rămâi BLOCAT în el. Și peste 30 de ani începi să PERCEPI problema! Și descoperi, surprins, că atitudinea ta nu e tocmai potrivită!

Rolul ASUMAT nu e al tău! Ci joci după cum îți cântă un regizor! Ești un actor neplătit. Băgat cu forța într-un joc de roluri!

Iar rolul destinat ție e adesea unul de VICTIMĂ! Pe care masochistul îl preia ca REALITATE absolută! Și odată acceptat ca normalitate, nu mai poate SĂ IASĂ din el!

Iar când DESCOPERĂ că e victimă, e deja târziu! Ca și actorul angajat să-l joace pe Hamlet. Pe care îl joacă de 10 ani la fel. Și fără nici o alternanță. Va sfârși CREZÂND cu tărie că e Hamlet în persoană!

Sado-masochismul presupune alternanța rolului

Uneori, o persoană are un rol, și alta altul. Și atunci spunem că el e sadic și ea masochistă. Sau invers. Însă nu excludem cuplul în care rolurile se schimbă rapid!

Exemplul clasic e cel în care el bea și devine violent. Însă dacă bea prea mult, rolurile se schimbă! El devine SLAB, și are momente de VULNERABILITATE.

Și atunci VICTIMA masochistă preia conducerea! Devine ea agresorul! Uneori doar VERBAL! Și cu SADISM, îl face cu ou și cu oțet!

Uneori, nu are acest curaj. Și atunci îl bălăcărește în fața rudelor, cunoscuților, vecinilor! Continuând victimizarea ei. Însă intrând, pe nesimțite, în ROLUL DE AGRESOR sadic!

Satisfacția masochistului e atunci când a reușit să SCHIMBE rolul. Fie și pentru câteva minute! O dorință pasivă, reprimată, de RĂZBUNARE iese la iveală.

Însă răzbunarea e clar o AGRESIUNE. Și victima inocentă a devenit, fără să știe, un AGRESOR. Un partener sadic, care dă înapoi!

Sado-masochismul e un cerc vicios

Cercul agresor-victimă e prezent. Victima SUPORTĂ multe. Însă în sinea ei, speră să se răzbune! Motiv pentru care REFUZĂ să iasă din rolul ei!

Acceptă agresiunea și dominarea sadicului. Însă rămâne în rol! Nutrind gândul pervers ca într-o zi să domine ea! Și să se răzbune astfel pe sadic! Să îl transforme în victimă la rândul ei!

Ați realizat acum cât de ușor se port SCHIMBA rolurile? Și cât de des victima inocentă devine la rândul ei un agresor sadic?

Suferința pe care aceasta o suportă își pune amprenta pe ea. Și o TRANSFORMĂ, treptat, în agresor! Care se va răzbuna fie pe agresorul ei, fie pe SOCIETATE!

Și de aici vine PERPETUAREA tiparului! Orice victimă va tinde să se RĂZBUNE. Și această răzbunare poate fi orientată eronat. Spre oameni fără nici o vină!

Sado-masochismul descris metaforic

Întrucât acest material e pentru persoane fără cunoștințe avansate de psihologie, voi folosi metafora. O povestire simplă. Pe înțelesul tuturor. Menită să arate mai clar MECANISMUL perpetuării comportamentului sado-masochist.

O învățătoare își PEDEPSEȘTE, cu sadism, elevul indisciplinat. Și îi dă o notă foarte mică!

Elevul merge acasă și primește bătaie de la mama! Supărat, iese în curte și își lovește câinele! Câine care la rândul lui devine agresiv și îl mușcă pe poștaș!

Și poștașul merge acasă unde își bate nevasta! Care e chiar învățătoarea de la începutul metaforei!

Se vede clar transformarea din VICTIMĂ masochistă în agresor SADIC! Fiecare personaj trece pe rând prin aceste două roluri! Pe care le schimbă extrem de rapid!

Sado-masochismul e la el acasă

Dacă la noi în țară e la el acasă, occidentalii nu îl prea agreează. Politețea și diplomația lor REPRIMĂ asta. Nu că ei ar avea alt tipar. Dar se ABȚIN admirabil să îl manifeste.

Ce ne caracterizează ca popor este lipsa de autocontrol. Astfel că sado-masochismul devine tipar ușor de observat. Și tot mai greu de ascuns.

Când SADICUL exagerează cu dominarea, echilibrul inițial dispare. Masochistul nu mai poate suporta. Și SUFERINȚA sa îl OBLIGĂ să iasă din rolul inițial.

Problema e că SADICUL are nevoie de PUTERE. Și rareori ACCEPTĂ ca să-și piardă rolul! De care are nevoie ca de un DROG! Fiind sursa lui de ENDORFINE! Care dau dependență!

Odată pierdută poziția de agresor dominant, SADICUL intră în sevraj! Și CRIZA lui e profundă! E ca și cum i-ai lua unui fumător compulsiv și ultima țigară! Sau alcoolicului i-ai încuia dulapul cu sticle!

Masochistul va suporta multă vreme rolul. Nutrind, în subconștient, CREDINȚA că într-o zi va PRELUA puterea. Așa stau lucrurile inclusiv în POLITICĂ!

Orice trepăduș cu tipar machiavelic va face un sens al vieții sale din ascensiunea în carieră. Și va trece peste orice regulă pentru a se alimenta cu dopamina necesară lui!

Astfel, psihopatul e cel care intră adesea în rolul de victimă. Dispus la acest compromis pentru că îl vede ca pe o cale de a prelua PUTEREA!

Sado-masochismul emigrantului român

Românul care pleacă la muncă dincolo e masochist. Aici suferința lui a atins apogeul. Adesea, tiparul de victimă e AMPLIFICAT de un partener violent. Sau de presiunea unor bănci pentru recuperarea unor credite.

Și STIMA DE SINE a victimei se prăbușește. Până la nivelul în care aceasta e dispusă să se autodistrugă. Însă alege să o facă în mod CONSTRUCTIV. Muncind și făcând bani. Pentru cine oare? Pentru AGRESORUL sadic!

Și atunci soțul agresor, rămas acasă, ia banul muncit din greu de parteneră! Sau banca își încasează ratele! Fără să pese cuiva de condițiile subumane de muncă și salarizare din străinătate!

Odată ajunsă acolo, victima masochistă cade în depresie. Ca orice imigrant nepregătit. Și stima de sine i se prăbușește total. Fapt SESIZAT de angajator. Care PREIA, subconștient, roul de ABUZATOR SADIC!

În ciuda faptului că ei sunt politicoși, faptul că SIMT masochismul îi face să devină SADICI! Departe de mine ideea de a învinovăți victima, explic doar un MECANISM psihologic.

Orice tipar de VICTIMĂ invită AGRESORUL la ospăț! Așa cum leii atacă turma de bivoli și prind exemplarele cele mai slabe. Cele rănite, izolate, singure și vulnerabile!

La fel și badanta româncă intrată în depresie! Va fi umilită, devalorizată și agresată verbal și fizic de familia căriea trebuie să-i poarte de grijă!

Fără a se gândi nici un moment că tocmai vulnerabilitatea ei dă curaj agresorilor sadici din jurul ei!

Sado-masochismul și consecințele sale

Prăbușirea nivelului STIMEI DE SINE este manifestată prin ACCEPTAREA unui statut nou. Cel de VICTIMĂ neajutorată. De masochist dispus la aproape ORICE compromis.

Vezi și articolul STIMA DE SINE SCĂZUTĂ DUCE INVARIABIL LA SUFERINȚĂ

Dacă nu intri în acest rol, te întorci imediat acasă. Cu riscul de a veni fără bani, uneori și fără acte, doar la mila unor șoferi! Cărora le promiți că achiți cursa când ajungi acasă!

Însă extrem de puține victime găsesc RESURSA de energie pentru a face asta! Deși realizează că se autodistrug! Teama, rușinea, frica de judecata altora, le determină să SUPORTE multe.

Și astfel intră în rolul de masochist! Și odată ce își ACCEPTĂ rolul, angajatorii lor devin SADICI. Intră și aceștia într-un rol COMPLEMENTAR!

Sado-masochismul românilor și politica internă

Cui folosește oare tiparul sado-masochist? Cine va vota un agresor psihopat într-o funcție importantă? Nicidecum nu un om ECHILIBRAT. Ci o victimă masochistă! Care are NEVOIE de un agresor sadic.

Ca apoi, victima să aibă pe cine da vina atunci când îi merge rău! A se vedea exemplul PSD, care după ce câștigă detașat alegerile, devine oaia neagră a politicii românești!

PDL a trecut exact prin aceleași etape! Băsescu a câștigat de două ori alegerile, iar după ce a tăiat salariile a scăzut brusc la 5%! Fiind cel mai înjurat politician pentru o vreme. Nici acum, după 10 ani, nu a mai revenit!

Urmează Iohannis în joc. Masochiștii îl privesc ca pe un SALVATOR. După ce ani la rând PNL a luptat împotriva ciumei portocalii, aliat cu PSD-ul, acum e aliat cu PDL-ul. Pe care l-a înghițit complet. Și luptă împotriva ciumei roșii.

E chestie de 2-3 ani până când masochistul care azi susține PNL să devină SADIC când e vorba de a lupta contra ciumei… galbene! Care va explica degeaba că a fost nevoit să reducă pensiile și salariile! Mărite artificial sau ilegal de ciuma roșie!

Deci nu există partid bun sau rău. Ci există ALEGĂTORI masochiști. Care în diasporă predomină.

A se vedea încrâncenarea obsesivă și MASOCHISTĂ cu care au stat ore în șir la coadă. În condiții de frig sau ploaie, și ținuți afară. Pentru un vot pe care oricum în vor regreta în maximum 2-3 ani.

Sado-masochismul și politica externă

Tiparul sadic sau cel masochist sunt extreme. Și ca orice extremă, ambele duc la DEZECHILIBRE. Provocate, promovate și încurajate. De către cine, oare?

Cui folosesc dezechilibrele românilor? E ca în romanele polițiste, în care cunoaștem bine VICTIMA, și avem de identificat doar AGRESORUL!

Adică avem de identificat cine are ceva de CÂȘTIGAT agresând VICTIMA! Acela e întotdeauna criminalul SADIC!

Un popor masochist va ATRAGE, ca un magnet, un alt popor cu tendințe de DOMINARE! Un agresor din exterior. Sau mai mulți!

Oriunde există un masochist, vor apre sadicii. Așa cum o gazelă rănită, care sângerează, va atrage prin VULNERABILITATEA ei hienele, leii, leoparzii și corbii! Care vor veni de la mare distanță pentru ospăț!

Sado-masochismul înseamnă dezechilibru!

Prea puțin contează dacă ești sadic sau masochist! În ambele cazuri ai tendințe spre dezechilibru. Și vei suferi oricum! Și suferința nu e doar a masochistului. Care preia postura de victimă.

Sadicul suferă și el. În primul rând pentru că e un agresor. Sau poate deveni oricând. Statut care îl expune la mari riscuri. Cum ar fi rotirea rolului complementar de agresor. Și primirea unui rol de victimă.

Un alt agresor psihopat va dori să domine și agresorul mai mic. Fiind atras de agresivitatea lui! Pe care o va transforma în trofeu! Sau mai exact în țintă!

Un sadic își va satisface nevoie de PUTERE atunci când va subjuga un alt agresor! Nu se va mulțumi doar cu VICTIME mărunte! Ci va căuta obsesiv trofee mai mari!

Haita de lei va sfâșia o gazelă, dar va ataca și turmele mari de bivoli! Și va înfrunta provocări din ce în ce mai mari! Cu riscul de a fi grav rănit și a muri apoi de foame!

Sado-masochismul se poate contracara!

În vechime, religia a fost mecanismul ideal pentru a menține echilibrul. Și probabil nu contează care religie. Atâta timp cât aceasta a promovat IUBIREA aproapelui și divinului din el.

Însă religiile oficiale au fost și ele deturnate de la scopul lor inițial. Era chestie de timp până PUTEREA să le orbească. Și să poziționeze la CONDUCEREA lor indivizi sadici.

Și așa a luat naștere inchiziția. Care a oficializat TORTURA. Și intolerența… religioasă! Paradoxal, o ideologie bazată pe toleranță propovăduia… intoleranța!

Azi, religia și-a pierdut menirea. Și a fost preluată treptat de oameni sadici. Care se cred superiori altora. O superioritate falsă, provenită din complexul de INFERIORITATE.

Oameni cu tiparul de VICTIMĂ, marcați de traume și suferințe, și de abuzuri grave, CAUTĂ salvarea lor în religie. Apoi ajung să preia funcții de conducere în sistem! Ocazie cu care scot la lumină și sadismul din ei! Umbra lor! Și nevoia patologică de a domina!

Sado-masochismul și nevoia de echilibru

Socialismul a încercat să păstreze și el echilibrul. Prin implementarea egalității. Însă cei care trebuiau să mențină echilibrul erau ei înșiși dezechilibrați!

Originea MUNCITOREASCĂ a liderilor din blocul socialist le-a jucat feste. Și traumele dobândite ÎN COPILĂRIE de către liderii comuniști au ieșit la iveală prin SADISMUL lor. Dublat de o grandomanie și nevoie patologică de PUTERE absolută.

Iar masochismul popoarelor s-a potrivit ca o mănușă la sadismul liderilor! Echilibrul era perfect! Un lider în vârf, o armată de slugi supuse acestuia, și marea masă a poporului. Un număr mic de SADICI, care domină un număr uriaș de MASOCHIȘTI!

Căderea socialismului și democratizarea nu a rezolvat problemele. Ci dimpotrivă, le-a agravat! Complexele de inferioritate ale oamenilor, copilăria lor zbuciumată, comportamentul agresiv și sadic, dominant al părinților, după chipul și asemănarea liderilor din socialism, sunt active.

Agresorii sadici răsar peste tot. Copilul nefericit, abuzat și DOMNAT, devine azi psihopatul care dezvoltă OBSESIV nevoia de a DOMINA!

Criza forței de muncă nu vine din lipsa de personal. Ci din NEVOIA compulsivă de a câștiga foarte mulți bani a tinerilor cu probleme. Care azi vor să iasă din starea de VICTIMĂ MASOCHISTĂ.

Și ieșirea o vor prin INTRAREA în stadiul de AGRESOR DOMINANT! De unde și creșterea explozivă numărului de jafuri, agresiuni, fapte penale. Comisă de fostele VICTIME, transformate în AGRESORI.

Sado-masochismul și echilibrul tău

Ai de OBSERVAT atent propria persoană. Nimeni nu te poate schimba pe TINE fără voia ta. Și sarcina ingrată de a te observa îți aparține.

Dacă ai tendința de a derapa PUTERNIC spre zona de VICTIMĂ MASOCHISTĂ sau spre cea de AGRESOR SADIC, te poți opri ACUM!

Și poți începe o analiză atentă a propriei tale persoane! Caz în care vei redobândi, treptat, AUTOCONTROLUL. Știi deja unele simptome din acest articol. Și poți să te informezi nelimitat de pe internet.

Iar dacă observi DERAPAJE spre o zonă sau alta, spune STOP! Și lucrează asupra ta. Preferabil ÎMPREUNĂ cu cineva competent. Poate cu mine, dacă rezonezi ușor cu ideile mele (clic aici dacă vrei să vorbim).

Arta e să înțelegi că statutul de agresor sau cel de victimă sunt complementare. Și că până la urmă se ating. Alunecând ușor de la unul la altul, ca în orice cerc vicios!

Distribuie acest material tuturor celor care au tendințe sado-masochiste. Și scrie un scurt comentariu cu părerea ta.