Prejudecăți avem mereu. Unele nu ne afectează prea mult. Dar altele ne țin blocați în convingeri învechite. Și e nevoie de un efort conștient pentru a depăși blocajele adânc înrădăcinate.

Care ne pot da uneori IMPRESIA că știm totul! Dar care de fapt ne împiedică să evoluăm!

1. Frica de etichete

Larg răspândite sunt unele prejudecăți de genul:

Dar dacă mi se pune un diagnostic nasol? Dacă sunt bolnav psihic și nu știu? Nu e oare mai bine să nu aflu?

Această prejudecată vine din CONFUZIA dintre PSIHOTERAPEUT și psihologul clinician. Aici fiind vorba de două profesii DIFERITE! Care au fost amestecate parcă pentru a spori și mai mult confuzia!

PSIHOTERAPIA este un proces de dezvoltare personală disponibil pentru oamenii CLINIC SĂNĂTOȘI, care trec și ei prin momente critice ale vieții, în care nivelul de stres crește, și capacitatea de a gestiona problemele este depășită de situație!

Augusto Cury, medic psihiatru și scriitor brazilian de succes, scria că:

După mine, psihoterapia n-ar trebui să fie doar un procedeu de tratament al bolnavilor, ci un proces natural de formare a unor oameni care chiar GÂNDESC!

Clienții ar putea să aibă ca obiectiv nu doar să-și atenueze simptomele bolii, ci să devină ei mai buni, mai generoși, mai creativi, mai altruiști, mai iubitori!

Diagnosticarea, testarea și stabilirea unui diagnostic sunt în sarcina psihologului clinician, și se fac atunci când există simptome foarte severe și suferințe foarte greu de suportat!

Caz în care se apelează de regulă la medicul psihiatru, pentru medicație, și în paralel se investighează problema și la psihologul clinician.

Având în vedere SCOPURILE complet diferite ale celor două profesii, putem alege în cunoștință de cauză. Am explicat această diferență în articolul următor: Diferența dintre PSIHOLOGUL CLINICIAN și PSIHOTERAPEUTUL UMANIST.

2. Frica de gura lumii

Adesea, temerile nejustificate ne conduc viața. Și ne blochează din start cele mai bune și mai productive INIȚIATIVE. Însă mulți oameni REGRETĂ, la vârsta pensionării, nu lucrurile pe care le-au făcut eronat, cât mai ales lucrurile pe care au amânat să le mai facă!

Iar FRICA, sau mai ales ANXIETATEA – o frică NEJUSTIFICATĂ, sunt factorii care creează BLOCAJE mentale serioase.

Abia la vârsta la care ambiția de a face și energia sunt deja mult reduse, oamenii prind CURAJ să pornească la drum. Dar e deja destul de TÂRZIU!

Majoritatea clienților mei de vârstă mijlocie îmi spun că și-ar fi dorit să mă cunoască și să lucreze cu mine încă de acum 10-20 de ani! Și că REGRETĂ că nu au început MAI DEVREME un proces autentic de DEZVOLTARE PERSONALĂ!

Și tot ei RECUNOSC deschis că le-a fost FRICĂ de ce va zice lumea!

Una din cele mai răspândite PREJUDECĂȚI este că dacă merg la PSIHOTERAPIE înseamnă AUTOMAT că am o problemă… PSIHIATRICĂ!

De fapt este chiar invers, persoanele cu probleme psihiatrice REFUZĂ din start psihoterapia. Și dacă o acceptă, la presiunea altora, NU LE ESTE DE FOLOS!

PSIHOTERAPIA este un proces care necesită timp, răbdare, efort mental, inteligență, gândire și analiză critică. Iar aceste trăsături sunt prezente la oamenii clinic sănătoși!

O persoană cu probleme psihiatrice severe nu are RĂBDAREA necesară pentru un proces îndelungat, de 3-6 luni, în ritmul de o ședință pe săptămână! Nici capacitatea de a se auto-observa, și a analiza rațional propriile DECIZII.

Doar oamenii sănătoși pot găsi răgazul și energia de a face o schimbare care vine din INTERIOR!

Aceste prejudecăți de genul: CE VA ZICE LUMEA? indică de fapt o lipsă de MATURIZARE EMOȚIONALĂ! Caz în care psihoterapia nu va funcționa corespunzător!

3. Prejudecăți de tipul: Știu eu mai bine ce să fac! Nu-mi spune mie nimeni ce trebuie făcut!

Oamenii cu GÂNDIRE RIGIDĂ, controlantă, tiparele NEVROTICE, rulează aceste convingeri greu de modificat. De fapt e tot o FRICĂ, mascată prin BRAVADĂ.

E un simptom de OMNIPOTENȚĂ INFANTILĂ, specific celor care nu s-au MATURIZAT emoțional. Indiferent de vârsta biologică trecută în acte.

În realitate, toți oamenii de succes, fără excepție, își datorează realizările procesului de COOPERARE cu mai multe persoane: echipe, angajați, profesori, mentori, modele de viață.

Lucrând cu manageri de top, observ și confirm ceea ce studiile științifice explică destul de clar. COOPERAREA este principala resursă de creștere și dezvoltare!

Iar incapacitatea de a coopera, de a COMUNICA eficient și clar, este cea care duce, inevitabil, la CONFLICTE MAJORE.

Tiparele de personalitate conflictuale vor refuza cooperarea, comunicarea și evident, și procesul de psihoterapie. Care nu le poate fi de nici un folos!

PROCESUL TERAPEUTIC are la bază ALIANȚA TERAPEUTICĂ, adică o COOPERARE eficientă cu terapeutul, și o muncă de ECHIPĂ!

Studiile arată că 87% din munca depusă într-un proces terapeutic aparține… CLIENTULUI! Iar terapeutul face restul de 13%!

Este exact ca și la SPORT! Oricât de bun ar fi ANTRENORUL, factorul principal este SPORTIVUL! Dorința lui de a avea succes, ambiția, tenacitatea, munca susținută pe termen lung și voința de a reuși fac diferența!

Desigur că și un antrenor de excepție va fi necesar, însă MUNCA DE ECHIPĂ e baza! Nici un sportiv nu reușește mare lucru fără GHIDAREA antrenorului potrivit.

4. Psihoterapia costă prea mult!

Costurile sunt mari la prima vedere. Prețul unei ORE tinde să PARĂ mare la o primă privire. Însă RITMUL acestor ore este de UNA PE SĂPTĂMÂNĂ.

Adesea, într-o săptămână, cheltuielile NEJUSTIFICATE ale clientului sunt de 5 ori mai mari decât prețul procesului terapeutic! Însă sunt cheltuieli făcute în timp, și materializate prin OBIECTE cu utilitate redusă.

Nu toți oamenii sunt capabili să PERCEAPĂ corect importanța unui PROCES de dezvoltare personală! E chestie de PRIORITĂȚI!

Rareori un fumător, de exemplu, va înțelege că dacă reduce la jumătate stresul, și renunță la jumătate din țigările fumate, iese în câștig pe termen lung! El va vedea doar că plătește ORA de psihoterapie, dar nu va remarca o cheltuială zilnică pe țigări, care SE CUMULEAZĂ și depășește binișor costul terapiei!

Majoritatea celor care au beneficiat de dezvoltarea personală din cadrul unui proces terapeutic au constatat că acesta a fost cea mai bună INVESTIȚIE POSIBILĂ pe termen lung!

Dacă unele obiecte cumpărate își pierd semnificația, valoarea sau utilitatea în timp, ABILITĂȚILE redescoperite și dezvoltate în cadrul procesului terapeutic și avantajele care decurg din acestea pot rămâne stabile întreaga viață!

Cum spunea un cunoscut profesor universitar, terapeut de top și formator în psihoterapie, pe o coafură modernă plătești cam la fel ca pe o oră de terapie. Dar coafura te ține în cel mai bun caz câteva zile!

5. Terapeuții îți vor doar banii

Un terapeut valoros a ajuns la nivelul la care se află doar INVESTIND în formarea sa. Ca fapt divers, dacă facultatea de psihologie pare a fi gratis (doar la stat, și doar CURSURILE, nu și restul cheltuielilor), formarea în PSIHOTERAPIE se plătește!

Altfel spus, cursurile PRACTICE de formare profesională a unui psihoterapeut (absolvent sau nu al facultății de psihologie) se pot face doar în regim PRIVAT, contra cost.

Adesea, formatorii buni vin din străinătate, unde școlile de psihoterapie au vechime și tradiție de zeci de ani. Iar costurile cu deplasarea, cazarea și alte detalii cad automat în sarcina cursanților. La care se adaugă și prețul elitist al formării în sine. Taxată la tarife din țările occidentale.

Astfel, prețul plătit unui terapeut va reflecta și costurile formării sale! Nu doar ale OREI respective. Pentru că un terapeut bun din vest nu lucrează decât maximum 5 ore pe zi!

Obiceiul românesc de a lucra 8-10 ore, sau de a merge la serviciu (adesea în alt domeniu!) 8 ore, și apoi a mai lua 2-3 clienți peste program este dăunător atât relației terapeutice, cât și terapeutului care nu se menajează!

Astfel că poți face ușor diferența dintre terapeutul care e ACTIV, participă la proces, se implică și e foarte atent la nevoile tale, și cel suprasolicitat, obosit, ineficient, care îți vrea doar banii.

Mai adaug faptul că un terapeut nu e un muncitor la normă, și activitatea lui începe după vârsta de 40 de ani! Și extrem de rar e eficient la terminarea facultății de psihologie, când are 21-22 de ani!

Pe măsură ce se maturizează emoțional, și parcurge el, ca terapeut, un proces de DEZVOLTARE PERSONALĂ continuu, întins pe întreaga viață profesională, și extrem de costisitor, terapeutul devine EFICIENT, și își poate ajuta clientul în mod real. Folosind și propria EXPERIENȚĂ DE VIAȚĂ, uneori la fel de importantă ca și studiile!

Având în vedere durata redusă a vieții profesionale a unui terapeut, de circa 10-20 de ani, și numărul de ore lucrate relativ mic (cam 15-20 de ore pe săptămână), costurile mari ale ședințelor se justifică pe deplin.

Iar dacă avem în vedere esențialul, adică BENEFICIILE clienților, nici o sumă nu este prea mare pentru privilegiul de a putea declanșa cât mai devreme PROCESUL autentic de DEZVOLTARE PERSONALĂ!

6. Terapeuții nu sunt întotdeauna destul de buni!

Aici clienții pot avea, parțial, dreptate! Subliniam mai sus că terapeutul face doar 13% din muncă, restul de 87% din EFORT aparține CLIENTULUI.

Așa că e destul de frecvent întâlnită situația în care există o incompatibilitate în echipă. Fie clientul nu se implică suficient, fie psihoterapeutul nu reușește să îl mobilizeze eficient!

Iar dacă nu se formează ECHIPA, și ALIANȚA TERAPEUTICĂ, adică acea RELAȚIE între client și terapeut nu funcționează bine, procesul terapeutic își pierde semnificația.

Și aici e sarcina ambilor parteneri de PROCES să spună STOP! Și să oprească în timp util o relație neproductivă.

Și aici sunt mai mulți factori. Unii aparținând CLIENTULUI: capacitate de introspecție, inteligența tehnică, cea emoțională, abilitățile de comunicare, capacitatea de a se concentra pe PROCES, dorința de a rezolva o problemă și răbdarea de a construi propriul proces de creștere.

Alții aparțin PSIHOTERAPEUTULUI: formarea acestuia, tehnicile folosite, experiența practică, starea lui emoțională, abilitățile native, implicarea și dorința de a ajuta, și nu în ultimul rând, TALENTUL.

Fiind o profesie vocațională, persoanele cu înclinații native spre a ajuta, a ghida, a explica destul de clar, a comunica eficient, a se adapta la client, au aptitudini superioare.

Însă factorul cel mai important, și adesea neglijat, este CHIMIA potrivită! Mai exact, potrivirea dintre client și terapeut.

Un nivel cultural similar, vârsta apropiată, statutul, limbajul, vocabularul și alte amănunte importante sunt cele care duc la FORMAREA, sau destrămarea, după caz, a importantei ALIANȚE TERAPEUTICE.

Un manager de top la vârsta pensiei se va simți inconfortabil, de exemplu, să discute deschis cu o terapeută tânără, proaspăt absolventă, cu vârsta sub 30 de ani și fără experiență profesională relevantă.

La fel, un terapeut sobru, universitar din vechea generație, nu va fi întotdeauna eficient în a empatiza cu un adolescent rebel care are tulburări de identitate, sau comportamente autodistructive.

Nici un manager al unei fabrici mari nu va comunica eficient cu un terapeut modest îmbrăcat, sau cu unul lipsit de cultură organizațională și experiență managerială practică!

La fel, un român plecat la muncă în străinătate nu va putea comunica eficient cu un terapeut local, care are altă cultură, alt sistem de valori și probabil și unele prejudecăți cu privire la emigranții din țara lui!

Deci pe lângă pregătirea și vocația terapeutului, va fi nevoie și de POTRIVIRE de caracter între client și terapeut.

Și aici clientul e cel care are sarcina ingrată de a se INFORMA bine înainte  de a ALEGE corect un terapeut care i se potrivește!

A merge la primul terapeut recomandat de cineva, nu înseamnă că există și potrivirea necesară, ci doar că acesta a fost de folos CUIVA. Fără nici o garanție că va fi la fel de util și altcuiva!

De unde și recomandarea mea de a testa mai mulți terapeuți, și a ALEGE în cunoștință de cauză, persoana cu cel mai ridicat grad de COMPATIBILITATE.

7. Psihoterapeutul nu îmi poate spune nimic nou

Unele persoane spun: Pot intra pe internet și pot găsi pe Google tot ceea ce vreau să știu! La fel cum pot intra în orice bibliotecă, și pot citi orice carte de acolo!

Însă șansele mele de a GĂSI exact cartea de care am nevoie în acest MOMENT fără a o CERE de la un BIBLIOTECAR care își cunoaște bine biblioteca sunt minime!

Rolul unui psihoterapeut nu este să îți dea informații pe care le poți găsi pe net! Ci să descopere mai întâi prejudecăți și informații ERONATE pe care ți le-au băgat în cap alții! Și care îți fac mult rău!

Dacă lucrurile ar fi fost simple, aș fi scris o carte, și aș fi oferit-o gratuit celor care vor doar SĂ ȘTIE! Am scris deja 5 cărți , disponibile GRATUIT în format .pdf, dar nici una nu a vindecat pe nimeni!

În ciuda informației bogate, concentrate și explicate clar, pe înțelesul tuturor, cărțile rămân doar surse de INFORMARE, și nu înlocuiesc PROCESUL de dezvoltare personală și emoțională!

Alți autori s-au specializat pe manuale de circulație rutieră, dar nu am auzit ca aceste manuale să poată să ÎNLOCUIASCĂ măcar parțial procesul PRACTIC de conducere a autoturismului sub GHIDAREA UNUI INSTRUCTOR din cadrul școlii de șoferi!

Așa că înainte de a-ți da cu PĂREREA despre ceva complet necunoscut ție, te invit SĂ TESTEZI o discuție GRATUITĂ cu mine – clic aici pentru a o cere.

Faptul că ai avut răbdarea să citești până aici îmi arată că ești cu adevărat INTERESAT  de un proces autentic de dezvoltare personală, profesională și emoțională!