Societatea modernă pune succesul profesional pe primul plan. Iar viaţa personală are de suferit şi din acest motiv. Mediul competitiv din firme duce la sacrificarea timpului liber, la munca în exces, iar viaţa socială lasă de dorit.

Tinerii absolvenţi de liceu părăsesc oraşul în care au crescut, se mută în centre universitare, şi când îşi caută job, aleg fără să mai ţină cont de localitate. Venitul cel mai mare e prioritar. Distanţele mari şi timpul fac să se rupă legăturile strânse şi prieteniile din liceu.

Odată găsit jobul dorit, tânărul va avea de învăţat o meserie. Apoi, are de demonstrat competenţa sa. Fapt ce necesită ore suplimentare, efort mai mare, şi adesea munca în week-end. Concentrarea în exces pe muncă duce la un dezechilibru în viaţa personală şi socială!

Iar acest tipar, odată asimilat, poate rămâne constant. Şi destul de dificil de modificat! Văzut din interior, prin prisma unu venit mulţumitor, el pare a fi confortabil. De fapt, e doar o zonă de confort pur financiar. Sau nici măcar atât!

Pe măsură ce unele scopuri materiale sunt atinse, cum ar fi locuinţa (ipotecată) sau automobilul dorit, tinerii realizează într-un târziu că au neglijat lucruri cel puţin la fel de importante ca şi cariera profesională. Însă rămân multă vreme sclavii unei inerţii. Unor obiceiuri repetate zi de zi, lună de lună. Care pot fi cu mare dificultate conştientizate şi apoi schimbate!

Peţitoarea şi alegerea unui partener de viaţă

Pentru a găsi un partener de viaţă, acum un secol se recurgea la „peţitoare”. O rudă sau o persoană cu multe relaţii sociale juca acest rol de intermediar. În funcţie de abilităţile sociale şi de numărul cunoştinţelor, peţitoarea făcea propuneri.

Rezultatul era dezastruos în cele mai multe cazuri, dar normele sociale făceau divorţurile extrem de dificile. Statutul femeii era unul de inferioritate, şi eşecul într-o căsnicie era privit cu smerenie, ca fiind ghinion, soartă sau cruce de dus!

Religia, credinţele specifice familiei şi normele societăţii dictau necesitatea femeii de a accepta ceea ce şi-a ales cândva! Indiferent dacă alcoolismul, infidelitatea sau violenţa apăreau pe parcurs!

Evoluţia căutării unui partener de viaţă

Acum, lucrurile nu au evoluat prea mult. Unele studii au găsit că nivelul de compatibilitate dintr-un cuplu ales la întâmplare este undeva în jurul cifrei de 2%. Cu alte cuvinte, dacă cunoaştem o persoană cu vârstă apropiată pe care o apreciem din punct de vedere fizic, există cam o şansă din 50 ca ea să ne devină un partener compatibil!

Echivalentul probabilistic cu a trage o carte dintr-un pachet de cărţi de joc, şi ea să fie chiar dama de treflă! Pentru a avea „norocul” acesta, există o singură reţetă. Să tragi de câteva zeci de ori. O cifră între 1 şi 52. Cu probabilitatea medie ca extragerea norocoasă să fie în jurul cifrei 25-26.

Mă întreb câte persoane sunt dispuse azi, în plină criză de timp, să caute, să cunoască, să socializeze şi să testeze 20-30 de persoane pentru a găsi un partener de viaţă. Şi nu pentru că efortul ar fi prea mare, sau nu s-ar merita!

Vinovată este educaţia conservatoare, şi pretinsa necesitate de a avea un singur partener! În special femeile, dacă sunt văzute în public, în compania unor bărbaţi diferiţi, în momente diferite, riscă să se aleagă cu etichete.

Dar nici bărbaţii nu par a fi scutiţi de gura lumii. Căreia obişnuiesc să-i acorde mult mai multă importanţă decât are. Astfel că Tanti Leana din vecini, prin greutatea cuvântului ei, este percepută la un nivel mult superior unui psihoterapeut expert în relaţii de cuplu 🙂

Cum găsesc un partener de viaţă online?

Internetul, site-urile de profil, şi uşurinţa prin care putem intra în contact virtual cu multă lume… toate la un loc nu par să ducă la rezultate mai bune. Şi asta pentru că potrivirea este făcută pe baza unor calităţi irelevante, cum ar fi înălţimea, greutatea, culoarea ochilor, a părului, profesia şi veniturile!

Studiile unor experţi au demonstrat că nici una din aceste calităţi nu are vreo relevanţă în potrivirea unor parteneri! Simpla examinare a unei fotografii sau o lecturare a unor trăsături fizice sau economice ne dă o idee falsă, complet diferită de ceea ce avem de fapt de căutat!

Şi aici mă refer la compatibilitatea mentală, spirituală, la preocupările comune, la comunicarea fluentă, la aprecierea trăsăturilor de personalitate, la simţul umorului şi multe alte trăsături. Majoritatea dificil sau imposibil de descris în cuvinte simple! De unde şi eşecul frecvent în ceea ce priveşte cunoştinţele întâlnite online!

Atitudinea faţă de frica de eşec

Dar şi online, şansele pur teoretice de a găsi perechea compatibilă să situează cam la acelaşi nivel! Adică tot o persoană din circa 50! Prin urmare, dacă o întâlnire virtuală este pusă în practică, devenind reală, nivelul de compatibilitate a cuplurilor va fi la fel de redus, tot undeva în jurul cifrei de 2%.

Iar dacă studiile care au generat acest 2% nu sunt foarte precise, din experienţă şi statistici proprii vă asigur şi eu un nivel de compatibilitate de mai puţin de 5%. Adică maximum unul din 20 de parteneri întâlniţi online vă va fi compatibil!

Ceea ce probabilistic înseamnă să întâlneşti minimum 20 persoane, dacă nu chiar mai multe pentru a găsi una compatibilă. Fără nici o garanţie că obiceiuri neplăcute sau vicii nu vor mai apare mai târziu!

Iar acest procent este unul normal, natural şi statistic apropiat de o medie. Aici, tiparul nostru ne este adversarul. Puţină lume este dispusă să testeze, să investească timp, să comunice. Și să ia decizii care POT DUCE LA EŞEC în 95-98% din cazuri!

Cum treci peste eşecuri în căutarea unui partener de viaţă?

Până şi vânzătorii de succes au o rată a eşecului mult mai redusă! Un agent de asigurări pe viaţă va tolera cu dificultate o rată de succes de numai 2-3%. Deci eşecuri în 97-98% din cazuri.

Însă pentru asta el are o voinţă de fier, un grup de susţinere, un supervizor. Și o metodologie pe care o aplică în mod repetat, zi de zi, pentru ani de zile. Plus un nivel de stimă de sine ridicat. Care se formează prin instruire continuă, în timp.

La care mai amintesc şi cursurile de formare continue, şi susţinere morală din partea colegilor şi supervizorilor.

Însă oamenii obişnuiţi au tendinţa DOBÂNDITĂ de a se opri şi a se DESCURAJA după primul, sau după primele maximum 2-3 eşecuri! Lipsa stimei de sine, o imagine de sine negativă, şi lipsa ÎNCREDERII în propriul succes îşi vor spune cuvântul.

Capacitatea lor de a continua căutările este blocată de AMINTIREA primului, sau primelor eşecuri! Orice tentativă de a comunica, de a căuta altă persoană, va readuce în mintea lor eşecul din trecut. Blocaţi în trecut, ei vor ridica bariere în comunicarea PREZENTĂ, şi se vor opri în mod nejustificat!

Schimbarea atitudinii în căutarea unui partener de viaţă

Odată schimbată atitudinea celui care îşi caută un partener, şi redobândită încrederea în sine, e chestiune de câteva luni ca un partener de viaţă potrivit să apară! Tot ce ai de făcut e să fii deschis la comunicare, şi să oferi de la început încredere partenerului.

Iar ca să o poţi oferi, e nevoie să o ai! Adică să ţi-o cultivi! Uneori, cu ajutor din exterior. Un life coach (clic aici) potrivit te va ghida în acest sens mai bine, mai profesional şi mai potrivit decât mătuşa care se oferă să te ajute făcând pe peţitoarea.

Va exista tentaţia să apelezi la mătuşă, deoarece e gratis. Însă gratis rareori înseamnă eficient, mai ales când e vorba de viaţa ta personală şi viitorul tău!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000