Recunoaşte, şi tu renunţi la visele şi planurile tale, fără să ştii de ce. Deşi ţi-ai propus multe. Însă ai descoperit că îţi lipseşte ceva. Poate consecvenţa, sau energia. Sau impulsul sau entuziasmul. Poate toate la un loc. Şi încă ceva pe deasupra.

Un singur lucru este cert: Ştii exact ce vrei, ştii bine ce ai de făcut, dar NU FACI! De la teorie la praFtică e un pas mult prea mare. Pas care necesită un antrenament sistematic. Şi desigur, un ingredient miraculos. Pe care ai uitat, neglijat sau omis să îl foloseşti.

Tu de ce renunţi la visele tale?

Pot să pariez oricând că ai multe proiecte în minte. Ele vin şi pleacă unul după altul. Avem zilnic 40-60.000 de gânduri involuntare! Multe dintre ele aur curat! Însă aşa cum vin, aşa se şi duc. Nu vei valorifica nimic din ele!

Sunt ca apa unui râu care conţine firişoare de aur. Pe care nu ai fost antrenat să le observi, şi să le pescuieşti! Proiectele tale sunt scrise pe suprafaţa apei. Durează doar secunde, apoi dispar.

Luni sau ani de zile mai târziu, observi un om de succes, în fruntea unei organizaţii, firme sau a unui proiect de succes. Îţi reaminteşti imediat de IDEEA TA! Care te-a frământat la un moment dat. Apoi, ai abandonat-o, prins de alte gânduri inutile.

Acum, altcineva a valorificat aurul pe care tu l-ai remarcat înaintea lui! E momentul în care te întrebi DE CE renunţi tu aşa de uşor la propriile idei.

Renunţi uşor fără planificare

Renunţi la orice dorinţă care e insuficient amplificată. Ea se pierde uşor în neant, dacă nu o întăreşti. Era atât de simplu să o SCRII pe hârtie! Sau să-i faci un fişier în calculatorul tău, pe care să îl laşi pe ecran, la loc vizibil. Apoi, să revii la idee de mai multe ori, conform unui calendar.

Asta se numeşte planificare. O dorinţă, o idee, un vis, devine SCOP doar dacă e SCRIS. Dacă primeşte o formă fizică. Una vizibilă, măsurabilă. Iar dacă are şi un calendar alăturat, adică o schiţă a TIMPULUI pe care îl vei aloca, putem spune că e un SCOP bine definit. Şi destul de clar.

Cum să faci să nu mai renunţi?

De fiecare dată când ai de făcut ceva dificil, sau care necesită efort substanţial, eşti tentat să abandonezi. Să te retragi într-o zonă de confort. Să devii leneş. Indiferent de gravitatea consecinţelor. Sau de ceea ce pierzi dacă renunţi.

Deloc întâmplător, orice sportiv are un antrenor. Cu care face o echipă. Folosind SINERGIA. Se spune că 1+1=3 sau mai mult! Acesta era secretul! Munca de echipă! Dacă eşti SINGUR, renunţi cu mare uşurinţă la planuri bune!

Însă dacă formezi o echipă, sau măcar o pereche, lucrurile se mişcă diferit. Ai obligaţii, presiuni sau standarde morale. Plus alimentarea cu aşteptările altora. Eşti OBSERVAT. Şi alţii şi-au pus speranţe în TINE. În acest moment, ai alt nivel de implicare!

Să nu renunţi niciodată!

Când lucrezi în echipă, adică minim 2 persoane, ai alt nivel de energie. Te molipseşti, involuntar, de la antrenorul tău. Ştii că ai de făcut treabă, şi ştii că ai scopuri bine definite. Orice delăsare, lene sau mediocritate va fi remarcată. Aşa că o vei evita cu orice preţ. Din respect pentru aşteptările celor care şi-au pus speranţe în tine.

Nevoia ta de a confirma speranţele lor, de a performa, te va face să treci peste orice obstacol. Plin de entuziasm şi cu determinare. Chiar dacă ai vrea, descoperi că nu mai poţi să renunţi. Dar nici nu mai vrei asta, oricât ar părea lucrurile de dificile la prima vedere.

Aşa că faci încă un pas. Şi încă unul. Fără să te opreşti nici măcar atunci când ţinta denumită succes a fost de mult timp depăşită.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000