Educaţia prin frică e destinată să te facă sclav. Să fii obedient. Să asculţi ce ţi se bagă pe gât. Fără să mai ai păreri proprii. La fel ca un robot lipsit de suflet, dar util fabricii care îl foloseşte. Şi dispus să execute orbeşte comenzile primite.

Ca popor, am fost educaţi să trăim în frică. Orice dictatură asta urmăreşte. E mai comod să umileşti oamenii, să-i sperii, să-i domini prin frică. Altfel, ei nu pot să îşi ceară drepturile. Fapt care ar duce la pierderea privilegiilor unora!

Educaţia prin frică începe imediat după naştere!

Ne naştem cu foarte puţine frici. Cele mai multe sunt dobândite. Adică învăţate. Sunt adevărate dresaje sociale.

Imediat după naştere, nou născutul este izolat de mama lui!  Orice mamă o poate confrma. Sub pretextul pueril că mama trebuie să se odihnească, i se ia copilul!

Care mamă are curajul să contrazică medicul? Doar el ştie mai bine! Iar mama e pusă la odihnă, în timp ce copilul îşi ia prima doză de frică majoră. Primul lui gând va fi: „Am fost abandonat, şi voi muri!”.

Nu întâmplător, procentul de copii abandonaţi în maternitate e enorm. În lipsa copilului, mama nu mai dezvoltă hormonii atât de necesari cimentării unei legături. Iar dacă e singură şi disperată, va lua mult mai uşor decizia să plece!

La fel, copilul dezvoltă o traumă majoră. Ore în şir, cât mama se odihneşte, va trăi cu angoasa că e abandonat! O frică ce va rămâne activă zeci de ani, sau toată viaţa.

Trauma de abandon e dificil de tratat! Puţini oameni decid să apeleze la specialişti pentru a o rezolva. În schimb, mulţi fac o tragedie din pierderea jobului sau a partenerei. Care redeschide rana primită de la sistem în primele ore după naştere!

Educaţia prin frică continuă mereu!

Orice abandon al copilului, fie şi pentru câteva ore, va redeschide şi amplifica frica acestuia de a fi părăsit! La vârsta de 3 luni, el nu are cum să înţeleagă că mama pleacă la serviciu!

Abia pe la 7-8 ani înţelege noţiuni ca muncă, bani, cheltuieli. La 3 luni el simte doar că mama nu mai e lângă el. Iar trauma de abandon primită la naştere e reactivată! Şi asta zi de zi!

Abia în ultimii 27 de ani, copilul a avut privilegiul de a avea mama lângă el pentru 2 ani. Însă şi acum mamele pleacă la serviciu mai devreme! Ele nu înţeleg fenomenul!

Preferă banii câştigaţi în plus, şi nu stabilitatea emoţională a copilului! Pe care îl abandonează temporar la creşă. Sau pe mâna unei bunici sau bone.

Educaţia prin frică din sistem

Dacă a avut noroc să fie cu mama în primii 2 ani, urmează grădiniţa. Acolo numărul mult prea ridicat de copii o va pune pe educatoare în situaţia de a fi depăşită.

În loc de maximum 8 copii, cât poate supraveghea un om, sunt grupe cu 25-30-35 de copii! Care trebuie disciplinaţi! Fiecare vrea atenţie, şi o singură persoană e depăşită!

Mesajul primit de copil e iar unul de abandon. Nu are timp doamna de tine! Mai sunt şi alţii care au nevoie de ea, deci tu stai… oarecum abandonat! Abia când va “arde” vei fi prioritar şi tu! Oricât suflet ar pune doamna educatoare, nu se poate împărţi la 30…

Educaţia prin frică la şcoală

Acolo, principala grijă a copilului e să înveţe ca să ia note mari. Da, s-au scos notele, însă sistemul bazat pe frică a moştenit… calificativele! Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.

Frica de a nu fi pedepsit, de a primi calificative (nu note) proaste, a supravieţuit! Mai mult, temele sufocă elevul! Credinţa disfuncţională moştenită de la vechiul regim de tip sovietic este că trebuie să încarci copilul cu teme.

Pe care copilul le face doar dacă se teme! Elevii urăsc temele de casă! Însă frica îi determină să le facă! Iar părinţii, dresaţi de mici prin frică, perpetuează difuncţionalitatea.

Crezând că e normal ca să pună presiune pe copiii lor! Desigur, tot prin frică! Frica de a nu fi pedepsit, de a nu se face de râs  că tema nu e făcută (ei, ca părinţi). Iar industria meditaţiilor trăieşte pe baza fricii de inadecvare. Frica părinţilor, desigur.

Educaţia prin frică la liceu

Elevul de liceu simte că şcoala nu îl reprezintă. Orice elev de liceu azi afirmă deschis că şcoala e inutilă. Şi că o face pentru că se teme că fără o diplomă de bac nu îl angajează nimeni!

Singurul motiv pentru care mai merge la şcoală este bazat iar pe frică. Dacă ar avea de ales, nu ar alege sistemul acesta de învăţământ. Dar în lipsa altei alternative, acceptă.

A fost oricum educat prin frică, şi tot frica îl motivează. Nu vrea nici note mici, nici absenţe, aşa că face un efort. Pe care îl urăşte. Abia aşteaptă să termine şcoala! În loc de plăcerea drumului, e doar speranţa sosirii la final!

Educaţia prin frică în facultate

Facultatea e bazată tot pe frică. Nu contează cât studiezi sau cât ştii. Important e să treci! Fiecare examen e o barieră artificială. Un chin bazat pe eforturi mari, de a asimila informaţii fără sens în acel moment. Cu speranţa că ulterior vor fi, probabil utile.

Deşi e evident că, nefolosite, vor fi repede uitate! Însă se pot reînvăţa la nevoie! Din păcate, studentul abia aşteaptă, şi el, să termine! Să nu mai existe “trebuie” să înveţi niciodată pentru nimic!

Jumătate din absolvenţi ies din universitate atât de scârbiţi, încât nu mai sunt în stare să citească o carte. Sau măcar un articol. (Statistic, 84% din cititori au abandonat deja aici şi acest articol). Puţini reuşesc să îşi mai dezvolte şi conserve pasiunea pentru lectură şi studiu autentic!

Educaţia prin frică la locul de muncă

Numărul tot mai mare de agresori promovaţi în funcţii de conducere pe criterii politice este dovada că sistemul le e util. Că frica e singura pe care ne bazăm. În special în sistemul de stat. O adevărată dictatură de tip militar.

Pe care cei cu coloană vertebrală o părăsesc înainte de a li se deteriora sănătatea fizică şi psihică. Sau atunci când nu mai pot face faţă, deoarece sunt deja prea bolnavi.

Însă măcar se aleg cu o pensie! Menită să le pătească tratamentele. O viaţă petrecută în frică, în subordonare, sub presiune, nu e una fericită!

Nici în firmele private situaţia nu e roză. Presiunile vin din partea clienţilor, a concurenţei, şi a pieţei în general. Ori eşti performant, ori dispari ca firmă! Tendinţa de a munci excesiv vine tot din frică.

Atât managerii şi proprietarii firmelor, cât şi angajaţii sunt motivaţi mai mult de frică. Din acest motiv, sistemele se blochează atât de des! Iar oamenii pleacă imediat ce găsesc altă alternativă!

Educaţia prin frică poate fi înlocuită

Dacă te-ai născut într-un sistem bazat pe frică, vei dobândi frici cu duiumul. Iar la vârsta adultă e alegerea ta dacă vrei să te eliberezi. Adică să resetezi sistemul de educaţie. Poţi alege alt sistem disponibil. Poţi începe o educaţie autodidactă. Una teoretică la început. (Ai ales-o deja dacă ai ajuns cu lectura până aici!)

Apoi, te poţi elibera de frici, cu sprijinul uneui expert, antrenor personal, life coach, psiholog sau psihoterapeut. Care te poate ghida în direcţia potrivită. Dacă tu ceri asta. Şi eşti dispus să faci un efort conştient în acest sens.

Educaţia prin frică privind cariera

Noua generaţie deja priveşte lucrurile diferit. Caută modele de succes! Priveşte modelele sociale. Apoi decide orientarea vocaţională pe care şi-o alege. Însă presiunile care vin din frică dau lucrurile peste cap.

Studenţii îşi aleg facultatea de frică să nu rămână fără job. Iar vocaţia lor e reprimată, uitată sau neglijată multă vreme. Abia după ce termină facultatea, şi mai nou masteratul, descoperă că jobul necesar nu e disponibil. Sau că acesta necesită dedicare şi profesionalism.

Nu prea mai sunt disponibile joburi de subzistenţă! Care necesită doar prezenţa fizică pentru 8 ore. E sarcina fiecăruia să exceleze într-un domeniu pentru a putea profesa. Chestie de eficienţă şi de concurenţă pe piaţa liberă.

Educaţia prin modelare e soluţia

În loc să mergi la serviciu doar de frică, poţi începe să vezi jumătatea plină a paharului. Poţi alege să-ţi dezvolţi creativitatea, performanţa şi eficienţa. E alegerea ta să faci lucrurile din plăcere, şi nu din frică. Orice creaţie a ta îţi va da un sentiment de satisfacţie. Iar munca ta va fi diferită.

În loc să fii presat din spate de frică, poţi alege să orientezi atenţia ta spre plăcere. Să optezi pentru o activitate la care ai talent. Care îţi dă satisfacţii.

Pentru a dobândi capacitatea de a obţine excelenţa. Cu rezultate vizibile asupra calităţii a ceea ce oferi. Este singurul mod de a ieşi dintr-un sistem bazat pe educaţia prin frică. Sistem care te distruge lent, dar sigur.

Dacă te simţi pregătit să faci o schimbare necesară în viaţa ta, să dai un restart şi să ieşi din frică, sunt AICI pentru tine! Te pot ghida spre redobândirea puterii tale interioare. A curajului. Singurul care poate înlocui educaţia prin frică!