Neajutorarea învățată îți distruge viața
Neajutorarea învățată este tiparul celor care au trăit în regimuri totalitare. Ani la rând li s-a indus că trebuie să tacă. Să asculte orbește ordine venite de sus. Altfel, sunt defecți, și compromit regimul și autoritatea lui.
Pedepsele erau inițial drastice, închisoarea, tortura și deportările. Apoi, treptat, pedepsele au dispărut. Dar a rămas amintirea traumelor respective, înscrisă în genele noii generații.
A rămas o frică inumană, lipsită acum de obiect, de care nu ne mai putem vindeca. Mai mult, o transmitem și celor care s-au născut după căderea regimului totalitar!
Neajutorarea învățată e un mod de gândire limitativ
Adânc imprimată în sistemul de valori, neajutorarea învățată sapă continuu. A devenit o componentă a personalității celor dresați să o ruleze.
Asemenea unui virus, care pune stăpânire pe toate procesele din calculator. Astfel încât fiecare fișier rulat pe acel calculator va fi infectat.
La fel, cel pentru care neajutorarea învățată a devenit un mod de viață, va infecta cu ea fiecare decizie, fiecare alegere pe care o face.
Totul se va învârti în jurul temerilor. Orice decizie pretins a fi raţională va ține cont de tiparele disfuncționale și de anxietatea aferentă.
Fără să mai stea să raționeze, să justifice temerile, individul afectat le va considera ca fiind reale, și va acționa ca atare! Limitând la maximum acţiunile necesare.
De unde vine neajutorarea învățată?
Oamenii au fost învăţaţi de regimul trecut să creadă în stat, în instituţii, în biserică şi armată, fără să pună mare preţ pe puterea lor interioară.
Individul a fost înlocuit de grup, iar puterea individuală de dictatura maselor. Reprezentate tot de indivizi, dar numiţi reprezentanţi.
Practic, am fost educaţi să renunţăm la propria persoană, la propriile dorinţe, în favoarea comunităţii. Fapt de care au profitat şi profită şi azi din plin unii aşa-numiţi reprezentanţi.
Dispuşi să facă orice pentru propriile privilegii, pe spinarea celor educaţi (a se citi dresaţi) să-i suporte necondiţionat.
Cum combatem neajutorarea învățată?
În primul rând, învăţând despre ea. Ce este, cum acţionează, şi cât de necesar este să ne eliberăm de ea. Adesea, nu ai de învăţat ceva teoretic, ci mai degrabă ai de DEZVĂŢAT tiparul nedorit.
Adică ai de înlocuit acele blocaje mentale, prejudecăţi şi tipare disfuncţionale pe care le rulezi inconştient, cu altceva. Cu un nou sistem de valori, cu mai multă responsabilitate şi cu un comportament proactiv.
Orice acţiune este superioară inacţiunii! Orice pas, în orice direcţie, este un progres faţă de a sta pe loc şi a aştepta ca ALŢII să facă ceva pentru TINE!
Neajutorarea învățată se poate remedia?
Bineînţeles! Procesul e lent, durează luni sau ani de zile, şi primii paşi sunt cei mai importanţi. Faptul că ai AFLAT (citind până aici) care este problema este deja un progres enorm! Primul pas e deja jumătate drumul!
Rămâne să şi accepţi deschis acest adevăr simplu. Apoi să rămâi focalizat asupra lui. Dacă îl uiţi, sau îl negi, sau îl ignori, rămâi captiv în el. Ca să poţi schimba ceva, e important să înfrunţi problema.
A neglija o durere de măsea, de exemplu, doar pentru că nu îţi place sunetul frezei stomatologului, nu rezolvă caria! Şi nici nu îţi atenuează frica!
Ba dimpotrivă, ignorarea problemei agravează, în timp, cauza durerii. Până depăşeşte limita insuportabilităţii.
Dezvoltarea personală combate neajutorarea învățată
Singurul mod eficient de a te dezvăţa de tiparele limitative acumulate în copilărie şi adolescenţă este să începi un proces autentic de dezvoltare personală. Unul personalizat, individual, lent, şi adaptat nevoilor şi tiparelor tale.
Vei lucra cot la cot nu mine, şi vei decoperi unde eşti stăpân pe tine tu, cel raţional, şi unde sunt dominante credinţele tale învechite. Pe care le rulezi uneori pe pilot automat.
Puterea ta interioară se cere recâştigată de sub automatismele subconştiente care îţi fac rău.
Eşti dispus să lupţi pentru a redobândi autocontrolul asupra emoţiilor tale? Dar pentru a recupera puterea ta interioară? (click AICI dacă răspunsul tău este DA!)





2 comentarii la “Neajutorarea învățată îți distruge viața”