Rolul tău social se joacă la slujbă. Intri în el când ajungi la serviciu. Apoi ieși din el când poți. Și dacă mai poți! Pentru că jocurile de rol tind să ne captiveze complet.

Cu cât exersăm mai mult un rol, cu atât ne obișnuim mai mult cu el. Cu cât petrecem mai mult timp în acel rol, cu atât e mai dificil să ne eliberăm de el!

Rolul tău social se joacă la slujbă

Când pleci acasă, ai de făcut un EFORT conștient să te eliberezi. A rămâne captiv în acel rol e contraproductiv.

Imaginează-ți un actor profesionist. Un anume Popescu. Angajat al unui teatru, el primește într-o zi rolul lui Ștefan cel Mare. Primește o coroană pe cap, o sabie la brâu, și sceptrul de domnitor în mîna dreaptă. Joacă acel rol ZI DE ZI, în fiecare zi, săptămâni la rând! Mai multe ore pe zi.

Apoi, după orele de program, pleacă acasă. Urcă la volan, și conduce până la blocul său cu 10 etaje. Acolo, descoperă că un vecin i-a ocupat, abuziv, locul de parcare. Lui, marelui domnitor!

Cât de important e în acele momente ca el, actorul Popesc, să revină cu picioarele pe pământ? Altfel, există riscul să scoată sabia, și… harșt! Va face ordine dintr-o singură lovitură, prin decapitarea celui care l-a jignit!

În viața reală, asta nu se întâmplă. Popescu, ajuns acasă, ȘTIE exact cine este. Riscul să rămână captiv în rolul de la slujbă este extrem de redus. Profesia lui este un joc de rol, și toți știu asta! Iar abilitatea sa de a intra în rol este dublată de o altă abilitate: cea de a și ieși din rol în timp util.

Rolul tău social există în fiecare slujbă

Indiferent dacă ești actor, profesor, muncitor, contabil sau jurist, tu la slujbă întotdeauna joci un rol social. Adică mimezi un comportament. În așa fel încât să fie adecvat situației.

Fiecare rol social are niște reguli, niște standarde și diverse cerințe. Pe care ești presat să le respecți. Fie prin fișa postului, fie prin presiunea grupului social de care aparții. Sau prin modul în care tu percepi necesitățile acelui rol.

Însă rolul social, ca oricare rol, presupune sacrificii. Renunțări dureroase, atitudini nepotrivite, sau sacrificii autoimpuse. Până la nivelul la care ajungi să renunți la tine. La dorințele, la visele și la obiectivele tale! O veritabilă autosabotare!

Rolul tău social te-a acaparat atât de tare, încât îți este extrem de dificil să te mai eliberezi. Ce noroc că nu ești actor, și că nu ți s-a dat o sabie! Ți-ai pune familia în mare pericol!

Rolul tău social te joacă pe tine

În loc să joci tu un rol social, ajunge rolul să te joace pe tine. Așa cum vrea el. Ai devenit o simplă marionetă, incapabilă să mai ieși din rol. Ai uitat să fii tu. Să mai trăiești viața ta!

Te-ai lăsat captivat atât de tare de acest rol, încât nici nu mai știi cine ești! Dacă s-ar întâmpla să-ți pierzi rolul, n-ai mai ști nici măcar unde să te mai întorci! Ai sacrificat complet autonomia personală și puterea ta interioară!

Te-ai transformat, treptat, în ceea ce rolul tău social reprezintă. Ești un om aflat într-un rol important! Un contabil, medic, jurist, zugrav, tehnician, inginer sau profesor…

Nu mai ești tu, omul. Ci el, rolul. Singurul care mai contează, și care te mai reprezintă! Unicul capabil să mai dea un sens vieții tale! Iar dacă pierzi ROLUL, îți poți pierde sensul, obiectivele și direcția. Poate chiar și viața!

Rolul tău social e ceva temporar

Ai de înțeles asta! Va fi imposibil să mai fugi de TINE. Să te mai ascunzi în spatele unei funcții, unei slujbe, unor îndatoriri pe care ți le trasează rolul tău social.

Dacă ai tendința să te refugiezi în rol, și să fugi de tine, de cel autentic, ești pierdut. Înseamnă că nu ai înțeles sensul vieții tale. Nici că rolul tău social este vremelnic. Util să-ți dea o pâine de mâncat.

Nicidecum să te transforme în propriul tău sclav. Dispus să sacrifice TOTUL, inclusiv (sau mai ales) viața personală. Doar pentru a juca un rol cât mai perfect. Pentru a fi doar în slujba ALTORA. Și a reprezenta doar interesele ALTORA.

Rolul tău social și prioritățile tale

Rolul tău social se rezumă la modul în care tu alegi să-ți câștigi pâinea. Restul vieții tale îți aparține. Tu decizi, sau ar fi bine să decizi, ce dorești să faci tu cu ea.

Este PRIORITAR să alegi corect. Dacă vei greși, vei suferi. O suferință surdă, dar continuă. Tot mai greu de suportat, odată cu trecerea timpului. Ai de învățat o lecție. Este modul în care viața îți dă semnale.

Iar alegerea ta de a le asculta (sau nu!) îți aparține integral. Eu nu pot interfera cu acest proces. Și nici nu-mi doresc asta. E viața ta, și tu decizi ce faci cu ea.

Apelezi la mine doar atunci când te simți pregătit să faci o schimbare. Pe care tu o vei face. Eu doar te observ, și te ghidez discret, de la distanță. Dacă tu CERI asta.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000