Minciuna este un mod de viață. Un mecanism adaptativ. Utilizat în special de cei fricoși. Pentru care adevărul e incomod.

Iar un popor cu ultimele generații crescute într-un regim autoritar dur, se va afla mereu în defensivă. Va pune în mișcare un mecanism permanent de autoprotecție. Pe care îl va duce la extrem.

Minciuna era obligatorie!

Abia a trecut un sfert de secol de când a minți era echivalent cu a supraviețui. Ori erai aliniat cu minciunile oficiale, ori erai adversar al politicii partidului unic de atunci! Adică dușman al poporului!

Care putea fi oricând arestat, interogat, sau măcar marginalizat și etichetat ca nebun. Pentru că era nevoie de multă nebunie pentru a îndrăzni să te opui atunci sistemului.

Iar dacă doreai să te conformezi, minciuna era necesară. Sau mai exact, a nu te opune minciunii oficiale generalizate era tot o formă de minciună. De acceptare a ei ca fiind adevăr acceptat.

Și azi minciuna e necesară!

Unele adevăruri sunt incomode, așa că minciuna devine o strategie diplomatică. O prelungire a instinctului de autoconservare. Sau un mod de a accepta, politicos, și alte opinii.

Până la nivelul la care minciuna începe să facă parte din structura ta! Devenind un nedorit TIPAR DE PERSONALITATE! Nesinceritatea devine una cu vocea ta interioară. Și minți chiar și când vorbești, în sinea ta, tu cu tine!

Ba mai mult, ești convins că e normal să fie așa! Iar dacă asta crezi, asta devii! Și dacă te minți în INTERIOR, vei minți la greu și pe exterior!

Minciuna poate fi utilă

Mai ales în relațiile interumane. O mască diplomatică ține de politețea atât de necesară tuturor. Însă dusă la extrem, masca începe să facă parte din tine, ca om!

Până la nivelul la care nu mai știi care ești TU, cel autentic, și care e MASCA ta. Totul devine confuz, un ghem de minciuni autoadministrate, amestecate cu frânturi de adevăr. Adevăr fragmentat, menit parcă să dea credibilitate minciunilor cu care e amestecat!

Te alegi astfel cu ILUZIA că nu rănești alte persoane. Că le menajezi. În realitate, te minți PE TINE. Și îți faci rău!

Minciuna devine o povară

Cândva, mințeai doar 8 ore pe zi, la slujbă. Apoi veneai acasă și te descărcai, înjurând SINCER. Ba chiar și la serviciu, în pauze, și în prezența unor colegi de încredere, te mai DESCĂRCAI, răbufneai, și spuneai adevărul.

Erau momente ELIBERATOARE. Chiar dacă știai că vreunul din colegi poate să fie turnător plătit, și că te poate trăda, merita efortul să te eliberezi de povara minciunilor! Fie și pentru câteva secunde!

Azi, nevoia de adevăr e mai mare. Dă pe dinafară. Însă țintești adevăruri EXTERNE. Tocmai pentru a conserva și menaja minciuna din INTERIOR. Mult mai greu de suportat și de digerat.

Minciuna e strâns legată de suferința sufletească!

Dacă ai strâns minciuna în interior, și ai ACUMULAT ani de zile, te vei simți ÎMPOVĂRAT. De unde și tendința de pierdere a autocontrolului, de a izbucni. De a da pe dinafară.

E un lucru normal, și chiar UTIL! Chiar dacă social e mai dificil de acceptat!

Însă DESPOVĂRAREA este necesară. Oricât ar fi de supărătoare pentru cei din jur, pentru cei din EXTERIOR, izbucnirea sinceră poate fi un ADEVĂR care te purifică pe INTERIOR. Și e de preferat eliberarea de poveri.

La polul opus se află REPRIMAREA. Emoții negative, sentimente neplăcute, toate se strâng în sufletul tău. Așa ia naștere SUFERINȚA.

Minciuna și sănătatea

Cu cât ești mai sincer, cu atât ELIBEREZI mai des tensiunile interioare. Iar dacă alegi, din motive de bun simț, să minți, devii TENSIONAT. Încordat ca un arc. Pe care ai uitat să-l eliberezi!

Ți-ai imaginat vreodată un arcaș care a întins arcul, a ochit ținta, și apoi A UITAT să mai tragă? Efortul său de a ține arcul încordat se cere eliberat cât mai repede! Arcașul care nu trage la timp va rata ținta!

Mâinile, și apoi întregul corp, încep să TREMURE. Tensiunea devine tot mai mare, până la nivelul insuportabilului! Iar aceste TENSIUNI INTERIOARE duc la ceea ce se cheamă SOMATIZARE.

Ele se transformă în afecțiuni FIZICE! În boli, dureri, și afecțiuni generale. Începând cu sistemul imunitar, care slăbește treptat, se deschide cale liberă oricărei alte probleme!

Minciuna și confruntarea cu ea

O vei păstra, deoarece ea are rol de tampon. De ILUZIE autoprotectoare. Și uneori, scufundarea în minciună îți este de folos. Adevărul e prea dureros, și poate nu e momentul să-l accepți chiar acum. Așa că poți amâna momentul adevărului. Și poți perpetua minciuna încă o vreme. O scurtă, cât mai scurtă vreme.

Copiii folosesc cu succes acest mecanism. Mintea lor e prea fragilă pentru a suporta unele șocuri existențiale majore. Așa că apelează destul de des la minciună, pe post de mecanism de protecție.

Chiar și FANTEZIILE, iluzia și ascunderea în ea sunt mecanisme utile copilului. Iar tendința ADULTULUI, sau măcar a adolescentului, de a le păstra, devine blocaj. Și piedică în calea MATURIZĂRII.

Minciuna și maturizarea emoțională

Orice adolescent va încerca, inconștient, fără să aibă idee despre asta, să păstreze mecanismele de protecție din copilărie. Fantasmele care îl ajutau atunci să depășească necazurile și traumele.

Până și filmele sunt o parte din acest mecanism. Momente de scufundare în iluzie pe care le ACCEPTĂM. În care ne rupem, voluntar, de REALITATE. Însă pentru o scurtă vreme.

Ca adult, ai de înfruntat ADEVĂRUL atât de necesar. Altfel, MATURIZAREA se întârzie nepermis de mult. Vârsta în ani nu mai contează. Ci capacitatea ta de a depăși minciuna, și a te confrunta cu adevărul. Ești pregătit pentru asta? Dă clic aici dacă răspunsul tău este DA!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000