Stagnare sau schimbare? Este o întrebare de bază. Diferența dintre suferință și progres. Stagnarea te ține blocat. Și te lasă să suferi. Schimbarea te relansează. Te scoate din suferință. Fără să îți arate însă perspectiva.

Aici intervine curajul tău. Ai de ales. De luat o decizie. Să suferi continuu pentru că preferi stagnarea. Sau să spargi cercul vicios al suferinței, printr-o schimbare curajoasă. Fără să te sperii de ceea ce ar putea urma. Și mai ales să te ferești în a face presupuneri. Sau scenarii catastrofice cu privire la efectele schimbării.

Schimbarea o vei iniția doar atunci când ai devenit conștient. Ai realizat că STAGNAREA E BLOCAJUL TĂU MENTAL. Că doar ea te ține captiv în trecut.

Preferi un prezent dureros, dar cunoscut. Suferința te doboară. Dar nu te sperie! Deoarece o cunoști bine. Suferi deja de multă vreme. Te-ai obișnuit cu suferința. Și începi să o consideri a fi normalitate. Chiar îi găsești justificări: Toată lumea suferă! Inclusiv tu! Și ce dacă? Se poate trăi și așa! La ce bun să mai schimb ceva? Mai ales că nu am nici o garanție a viitorului!

Mă tem de viitor. Și îl evit. Pentru că de câte ori mă gândesc la el, îl văd prin prisma trecutului. Și îl estimez a fi catastrofal. Obișnuiesc să creez scenarii. Să îmi dau filme. Toate negative. Care îmi inspiră, desigur, frică!

Știu că sunt nerealiste. Știu că pun mereu răul în față. Știu că realitatea e altfel. Dar dacă greșesc? Dar dacă schimbarea e mai dureroasă decât prezentul? Dar dacă sar din lac în puț?

Stagnare sau schimbare?

Ei bine, de aceea refuz schimbarea. O refuz obsesiv. Mă sperie. Prefer un prezent împuțit, unui viitor incert. De care mă tem. Și voi găsi curaj doar în disperare. Doar un nivel de suferință insuportabil mă poate determina să ies din blocajul meu. Și să trec la acțiune.

Așa că dacă refuzi schimbarea, există o explicație. Frica ta de schimbare din prezent e legată strâns de suferința estimată de tine pentru viitor. Poate ești un negativist convins. Care încă se complace în faza de negare. Îndreptându-se spre o reală autodistrugere. Până la momentul fericit, în care găsești curajul să ceri sprijin. Vezi și articolul: SUFĂR SAU ACȚIONEZ? http://invingemstresul.com/more/30

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000