Psiholog sau ghicitoare? Este o dilemă la modă azi. La ghicitoare e coadă. La psiholog cam suflă vântul. Am observat cu mare atenţie cele două categorii profesionale. Ca să pot înţelege mai bine fenomenul.

Ghicitoarea ştie psihologie. Psihologul habar nu are de ghicit viitorul :). De unde şi diferenţa de percepţie a serviciilor. Care întăreşte dilema. Cum aleg deci? Psiholog sau ghicitoare?

Reclama ghicitoarei este clară. Măcar din punct de vedere al comunicării. Oferă exact ceea ce vrea clientul. Adică BENEFICII. Exprimate clar, în limbaj accesibil tuturor:

• Vindec alcoolismul (Personal mă îndoiesc, dar ce bineeee sunăăăă!).
• Îţi aduc nevasta înapoi! (Dacă ea nu vrea să mai vină? Păi o pot nenoroci chiar eu dacă o oblig să te mai suporte!)
• Îţi dezleg norocul la bani! (Iar nerealist, dar dacă totuşi e adevărat? Dacă câştigi la loterie?)

Psihologul în schimb, de prea multă educaţie pur academică, a uitat să mai vorbească pe limba Măriei Sale Clientul. El oferă, izolat în lumea lui, în termeni tehnici, academici, ceva de genul:

• ofer servicii profesionale de diagnosticare, investigare clinică, profilling, şi terapie suportivă pentru dependenţe, paranoia, schizofrenie etc. Şi mulţi alţi termeni din jargonul profesional al căror nume provoacă un puternic impact emoţional NEGATIV oricărui om din afara sistemului. Deja a speriat, demoralizat, şi gonit clientul! Deşi nici nu a intrat în cabinet. A făcut greşeala doar să deschidă site-ul unui psiholog prea deştept şi evoluat.

Chestie elementară de marketing online. Marketerii atrag atenţia că în primele 3-10 secunde clientul decide dacă citeşte mai departe. Sau dacă închide site-ul. Şi cam 70% din clienţi au deschise mai multe site-uri de profil. Din care vor alege maximum unul sau două cărora le vor acorda atenţia lor. Pe restul le închid rapid.

Psihologii nu par să înţeleagă asta. Nu au învăţat marketing la facultatea de psihologie.  Şi mulţi nu au nici prea multe noţiuni elementare de comunicare scrisă online. Şi nu au studiat nici modalităţi de captare a atenţiei. De lucru cu atenţia clientului, şi direcţionare a ei. Doar în hipnoterapie se foloseşte această resursă importantă!

Psiholog sau ghicitoare?

Însă abilităţile de lucru cu atenţia le are ghicitoarea!  Din bogata ei experienţă de viaţă. Le foloseşte aproape instinctiv! Să promiţi un beneficiu unui potenţial client este mecanismul magic prin care îl faci pe acesta să fie atent. Îl determini astfel să ACŢIONEZE. Să iasă din zona lui de confort. Din stagnarea în care e captiv. Şi să depună un efort ca să schimbe situaţia! Şi asta îl ajută cu adevărat!

Pentru a fi capabil să captezi ATENŢIA cuiva, e nevoie de un MESAJ. De un mesaj clar. În limbaj simplu, accesibil oricui. De un mesaj care conţine un beneficiu clar. De o orientare spre NEVOILE clientului. Mai ales cele primare. Cu toţii ştim doar că vrem bani, însă puţini conştientizăm nevoia de antreprenoriat, de învăţare rapidă şi eficientă, de dezvoltare personală, de stimă de sine, de iniţiativă sau curaj!

La fel stau lucrurile şi în marketingul televizat. Nu am văzut încă reclamă la şampon care să conţină informaţii de genul: „Şamponul nostru conţine stearat şi laureat de sodiu” . Şi nici nu sunt convins că reclama respectivă ar avea efect! Însă marii producători de şampon ştiu să comunice eficient, şi promit ceva de genul: „Vrei un păr frumos şi sănătos?” sau texte gen „Strălucirea părului tău va atrage privirile admiratorilor”.

Prea puţini s-au gândit să ironizeze marile companii multinaţionale pentru modul profesional în care comunică. Sau să le sugereze să spună exact ce vând. Mai ales că mesajele lor costă mult. Sute de mii de euro pe un spot de 30 de secunde. Căruia de multe ori nu i se acordă iniţial prea multă atenţie. Decât dacă e orientat spre BENEFICIILE concrete pe care clientul le-ar putea avea.

Însă competiţia pentru captarea atenţiei este acerbă. Şi ghicitoarele s-au adaptat din mers. Psihologii încă mai studiază. Psihologia marketingului le este încă străină multor psihologi. Unii se încăpăţânează să rămână închistaţi în rigiditatea lor medicalizată. În care singurul lucru cert este etichetarea afecţiunilor cu un nume academic. Şi mai rar însoţirea clientului într-o terapie eficientă, bazată pe empatie, înţelegere a sentimentelor sale, şi sprijin acolo unde el este necesar. Ei au uitat că el, clientul, caută beneficii concrete, şi vrea rezultate palpabile în schimbul banilor lui. Şi dacă nu le are, se simte neînţeles, şi pleacă. Unde pleacă? Uneori chiar la ghicitoare. Care îl taxează financiar de cel puţin 10 ori mai mult. Fără să-i ofere altceva decât promisiuni fără acoperire. Care totuşi sunt singurele cuvinte care pot să-i mai capteze atenţia.

Vezi, tot pe tema asta, şi articolul:

CUM ÎMI ALEG PSIHOLOGUL? http://invingemstresul.com/more/69

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000