Frica de risc te împiedică să mergi înainte. Blochează progresul. Și orice inițiativă! Mai mult, nu e o boală, ci e un comportament dobândit.

Adică învățat, antrenat și format din copilărie. Un tipar de personalitate NECESAR oricărui sistem bazat pe autoritate, dictatură și frică! Sistem ce vrea oameni obedienți.

Însă SISTEMUL care ți-a format frica de risc nu mai există. Acum, nu mai e nevoie de oameni slabi, temători și supuși.

Dimpotrivă, societatea actuală are nevoie de forță de muncă super-calificată. De oameni CURAJOȘI, cu spirit ANTREPRENORIAL. Deschiși la a studia, a învăța lucruri noi, a călători și a face descoperiri utile!

Frica de risc e moștenită?

Teoretic, da. Practic, poți moșteni, genetic, doar unele PREDISPOZIȚII. Factorii de mediu sunt cei care vor determina dacă tu vei alege să EXPRIMI predispozițiile tale sau nu!

Așa că observă antecedentele din familia ta. Cum ar fi capacitatea părinților, și a bunicilor, sau a altor rude, de a-și asuma riscuri.

Vei avea, astfel, o imagine cu privire la PREDISPOZIȚIA ta de a accepta, sau a evita RISCUL.

Frica de risc pe care o avem cu toții în Europa de Est este cultivată de regimurile autoritare din trecut. E un tipar limitativ. Care avea cândva un rol util în supraviețuire. Dar care azi e echivalent cu mediocritatea!

Frica de risc e bună?

Singurul lucru bun este ECHILIBRUL. Orice extremă este neproductivă. Chiar și curajul excesiv este periculos, Cât despre frica de risc, e un alt dezechilibru.

Nu moștenit, ci învățat. Inclusiv la școală. Sistemul pedepsește, și azi, erorile de memorare sau de atenție! Transmite, astfel, un mesaj clar copilului:

Nu mai greși!

Iar starea elevului este una de TENSIUNE CONTINUĂ:

Dacă mă ascultă? Iar ne dă lucrare! Chiar nu mai am timp de teme! Iar voi întârzia la școală!

În câțiva ani, un tigru plin de inițiativă poate fi transformat, în cadrul acestui sistem, într-un iepure fricos!

Frica de risc indusă de societate

Astfel, un elev cu note mari va fi permanent preocupat de a nu avea media stricată. Va trăi în frică! În timp ce unul cu note medii va fi mai relaxat.

Un 6 sau un 7 nu va influența decisiv media generală! Nu va pierde nici premiul, nici bursa! Astfel că atitudinea sa va fi una curajoasă!

Pentru că în final lipsa curajului lasă să se dezvolte frica de risc!

Cultivarea fricii este o modă! Și întregul sistem o încurajează! După principiul că nu putem fi toți directori generali.

E nevoie și de oameni care să muncească în condiții de stres, mediu toxic și în muncile murdare. Elitele sunt doar persoanele care reușesc să-și depășească frica de risc!

Restul sunt ținuți artificial în ignoranță și frică. Tocmai pentru a putea fi folosiți.

Frica de risc se poate corecta

Ca orice comportament învățat, acest tipar poate fi și dezvățat. Orice obicei, orice comportament INDUS prin repetare, poate fi SCHIMBAT. Prin învățarea unor obiceiuri DIFERITE.

O persoană care acum se teme de risc poate dobândi competențe care să îi confere în viitor un alt nivel de SIGURANȚĂ.

Cei cărora le e frică să conducă o mașină, pot face școala de șoferi! În MAJORITATEA cazurilor reușesc să urce la volan și să conducă, în timp.

Pe măsură ce dobândesc noi COMPETENȚE, apare și se dezvoltă și CURAJUL lor. Iar frica de risc se diminuează treptat!

Frica de risc și expunerea

Adesea, frica de risc este urmarea unor experiențe neplăcute. Am greșit, și am fost pedepsit. Deci pentru a EVITA orice greșeală, va trebui să EVIT orice… ACȚIUNE!

Dacă nu acționez, nu greșesc! Așa gândesc majoritatea funcționarilor de la stat. Și din acest motiv sistemul e în pragul colapsului.

Birocrația are ca explicație și frica de risc care atinge deja niveluri prea ridicate!

Pe lângă necesitatea de a ridica nivelul de competență, e necesară și EXPUNEREA la risc. Poți trece peste EVITAREA unor comportamente riscante prin ASUMAREA riscurilor.

Odată ce ți-ai asumat RESPONSABILITATEA unui risc, și ai reușit să depășești comportamentul EVITANT, ai obținut un prim succes. Care îți dă curaj! Curajul de a te confrunta cu riscul.

O echipă de fotbal care a pierdut ultimele 6 meciuri de campionat va merge totuși să joace și meciul următor!

Faptul că A PIERDUT deja câteva meciuri importante este doar un reper oarecare. Nicidecum o garanție că va pierde pe viitor toate meciurile!

Fapt care se poate întâmpla doar dacă ALEGE să nu se expună. Să nu se prezinte la ele! Abia atunci e sigur că vor fi pierdute toate!

Frica de risc se elimină treptat

Însă momentul când alegi să scapi de ea e adesea EVITAT! Comportamentul evitant arată că frica de risc există! Astfel că poți să te învârți într-un cerc vicios!

Mi-e frică, deci nu acționez. Și pentru că nu acționez, aleg să păstrez frica!

Va fi greu de spart gheața. Însă uneori o vei face. Mai ales dacă SUFERINȚA te determină să acționezi cu disperare.

Primul pas, de a SPARGE acel cerc vicios, e deja jumătate drumul! Iar când ai găsit sprijinul potrivit, pornești în direcția potrivită.

Frica de risc necesită antrenament

Definiția cea mai bună a antrenamentului mi se pare cea dată de un… psihoterapeut. Birgit Valla din Norvegia explică foarte clar că:

Un cronometru nu te va face un alergător mai bun. Nu este vorba doar despre ceas! Cu adevărat important e modul în care tu ALEGI să folosești INFORMAȚIA pe care acest cronometru ți-o oferă!

Astfel, vei putea, treptat, să identifici acele mici aspecte specifice care fac diferența în performanțele tale. Pe care să le îmbunătățești continuu în mod practic!

Cel mai bine e să începi acest proces complex cu ajutorul antrenorului potrivit! Hai să ne testăm reciproc compatibilitatea, discutând online și gratuit o întreagă oră! Clic aici