Sfaturile bune sunt rare.  Şi adesea greu de deosebit de cele inutile. Sau de cele toxice. Sfaturi primeşti mereu de la toată lumea. Date adesea după ureche. Şi potrivite nevoilor sfătuitorului. Fără prea mare legătură cu necesităţile primitorului.

Pentru a fi capabil să generezi sfaturile bune, ai nevoie de informaţii. De detalii cât mai multe. Fapt care necesită o competenţă. Şi multă răbdare. Necesară pentru investigaţii amănunţite.

Sfaturile bune pot fi rele?

Un sfat dat la întâmplare poate face mai mult rău! Tendinţa naturală a celui ce dă sfaturi este să se bazeze doar pe propria sa experienţă de viaţă. Însoţind “sfaturile bune” de o aură de atotştiutor: Ştiu EU mai bine decât TINE! Ştiu EU (!) ce ar trebui să faci TU!

Însă din exterior nu ai de unde să ştii ce e în sufletul celuilalt. Decât dacă întrebi. Şi ai răbdare să asculţi. Treptat, în câteva ore, ajungi să cunoşti NECESITĂŢILE reale ale persoanei pe care vrei să o ajuţi. Dorinţele ei. Trăirile ei. Emoţiile ei. Planurile ei. Visele ei. Obiectivele ei în viaţă. Şi modul ei de funcţionare. De adaptare la situaţii limită.

Abia la acest nivel poţi îndrăzni să cauţi şi tu soluţii. Împreună cu el, cel ajutat. Soluţii personalizate. Care să fie potrivite ca o mănuşă personalităţii celui pe care îl ajuţi.

Însă soluţiile LUI nu sunt la TINE. Nu sunt la cel care ajută! Soluţiile sunt în mintea subconştientă a celui care solicită ajutorul! Undeva, la nivel subconştient, fiecare om ŞTIE exact ce i se potriveşte.

Arta este să scoţi la lumină ceea ce el deja ştie. Dar nu are curajul să exprime. Probabil are temeri. Sau blocaje mentale.  Sau rulează convingeri limitative preluate de la alţii. Şi cimentate ani la rând. De care nu poate scăpa. Şi care îl determină să facă altceva. Şi nu ceea ce deja ŞTIE că i s-ar potrivi.

Sunt atât de multe persoane nefericite! Simple sclave ale tiparelor impuse din exterior. Sau ale unor norme sociale învechite. La care se tem să renunţe. Sau nu pot să renunţe fără ghidare. Din cauza fricilor: Dacă ceilalţi mă vor judeca?

Poţi da altora sfaturile bune, însă ele sunt bune doar pentru tine. Pe celălalt îl poţi doar ghida ca să îşi urmeze inima. Şi intuiţia. Pentru că sfatul TĂU ar putea să fie nepotrivit pentru EL. Pentru anturajul lui. Pentru situaţia lui particulară.

Oamenii sunt diferiţi! Iar dacă tu ALEGI ca la oameni complet diferiţi să aplici aceeaşi soluţie standard:

• fie eşti fie medic, obligat de sistem să urmezi unele protocoale standardizate de tratament pentru boli (nu pentru bolnavi, personalizat pe nevoile lor particulare),
• fie eşti politician, rupt de contactul cu omul de rând, a cărui părere nu contează. Tu urmezi reţeta guvernului sau a partidului tău. (Altfel zbori!)

În oricare alt caz, înainte de a da un sfat cuiva, investighează problema amănunţit. Pune întrebări. Află detaliile. Şi vezi ce i se potriveşte persoanei pe care vrei să o sprijini. Apoi, încurajează persoana să lupte pentru propriile SALE dorinţe.  Diferite de ale TALE, sau de ale binevoitorilor care îi dau sfaturi în necunoştinţă de cauză.

Vezi şi articolul:

ADMIRAŢIA – CALEA MAESTRULUI http://invingemstresul.com/more/1

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000