Devenim răi doar dacă ni se permite. Și PERCEPEM că suntem superiori celui care e bun! Sau îl percepem ca pe un om slab! Mediul în care am crescut ne-a educat involuntar în acest sens.

Devenim răi când prindem curaj?

Frica de a nu fi răniți ne face să fim prudenți. Și să purtăm masca de om bun. Iar când frica dispare complet, scoatem la iveală adevăratul caracter.

Cruzimea din noi se va face remarcată când FRICA dispare. Și ghici când dispare TEMPORAR frica? Un om bun ne indică destul de clar că NU NE VA RĂNI! Și asta ne dă aripi!

Răutatea reprimată iese la iveală în fața celor slabi! Nicidecum nu în fața celui puternic! Pe care îl PERCEPEM ca fiind periculos!

Devenim răi doar cu cei buni!

Cei buni ne dau semnale clare. Bunătatea lor indică faptul că nu vor să ne rănească. Sau ar putea să însemne chiar că SE TEM DE NOI!

Iar dacă noi le SIMȚIM FRICA? Asta ne declanșează AGRESIVITATEA împotriva lor! E o complementaritate, un cerc! Unde e una e și alta!

Răutatea noastră există și ea! Doar că o ascundem, o reprimăm. Și nu avem curajul să o scoatem la iveală. Decât în fața celor care se tem de noi!

Și atunci profităm! Ca să ne vărsăm veninul asupra celui PERCEPUT ca fiind slab. Și incapabil să se apere!

Devenim răi ca mod de a tranzacționa

Primim mereu și oferim. Așa cum tranzacționăm bunuri materiale, așa vindem și cumpărăm emoții, stări și sentimente. Și căutăm mereu reciprocitatea!

Încercăm mereu să oferim cât primim. Să păstrăm un ECHILIBRU între ce oferim și ce primim! Uneori, faptul că PRIMIM prea mult ni se pare INTRUZIV.

Și atunci apar reacțiile de respingere. Un AJUTOR nesolicitat poate fi uneori o agresiune, și îl percepem ca atare! Și ripostăm la fel de agresiv!

Bunătatea cuiva o putem percepe ca fiind slăbiciune, frică sau POZIȚIE DE INFERIORITATE! Caz în care ripostăm cu răutatea reprimată în noi!

Un ajutor nesolicitat va dezechilibra ceva. Și ne vom simți împovărați! Chiar și un CADOU vine însoțit de OBLIGAȚIA tacită de reciprocitate! De a face un cadou similar!

Un împrumut financiar ajută mult pe moment, dar ÎMPOVĂREAZĂ pe ani întregi! Mulțumești celui care ți-l DĂ, dar îl urăști, pe termen lung, pe cel care îți CERE înapoi banii pe care ți i-a dat!

Devenim răi dacă avem TRAUME emoționale

Frica produsă de traume duce la agresivitate. Și dacă ne lipsește curajul, suntem temători. Și automat devenim agresivi cu mare ușurință! Oamenii răi sunt de fapt oameni răniți emoțional.

Traumele lor din copilărie au rămas ACTIVE. Degeaba merg ei la terapie și povestesc despre ele! Capacitatea lor de a le depăși este adesea limitată!

Însăși FRICA lor îi face incapabili să rezolve CAUZELE problemei. E un cerc vicios. Curajul e resursa care te ajută să depășești TRAUMA. Iar lipsa lui te cufundă și mai adânc în ea!

Și aici terapeutul nu are acces. El poate doar să ASCULTE poveștile și amintirile din copilărie! Însă clientul e cel care are de lucru asupra lor!

Dar dacă pacientul nu are resursa de ENERGIE și de CURAJ pentru a lucra pe ele, degeaba povestește! Ba dimpotrivă, le accentuează dacă le readuce în prezent!

O persoană cu RĂNILE EMOȚIONALE NEVINDECATE e toxică din start. Nu e vina ei. Dar e RESPONSABILITATEA ei să și le trateze!

Iar dacă nu o face, este pentru că a intrat în cercul vicios frică-răutate! Din care nu mai are resurse să iasă!

Devenim răi doar dacă PERCEPEM că ni se permite!

Un om rău e un om FRICOS. Care ASCUNDE propriile temeri sub o mască. Însă efortul de a purta MASCA e enorm. Nu e vorba de un actor care poartă masca doar la slujbă. Ci de un efort PERMANENT de a ASCUNDE adevăratul caracter.

Însă orice oportunitate de a da jos masca este valorificată urgent! E ELIBERATOR să spui ADEVĂRUL. Pe care îl ascunzi de FRICĂ. Frica de a nu fi rănit te determină să te ascunzi.

Te cunoști și ȘTII bine că ești hipersensibil. Rănile nevindecate dor! Și OPȚIUNEA de a le ascunde e o soluție de moment!

Însă orice oportunitate de a da jos masca e ELIBERATOARE! Și abia aștepți o OCAZIE să faci asta! Și să ELIBEREZI TENSIUNEA din tine!

Devenim răi ca tipar dependent

Iar dacă percepi o persoană ca fiind temătoare, și inferioară ca putere, statut social sau profesional, vei PROFITA. Nu neapărat financiar, ci și EMOȚIONAL.

E o OCAZIE pentru tine să dai jos masca! Și să lași să iasă la iveală UMBRA TA! E un moment de ELIBERARE temporară. Care devine DROG. Sau dependență.

Ajungi să CAUȚI, OBSESIV, persoanele slabe. Ca să le DOMINI, și să eliberezi astfel TENSIUNEA TA. Nu alcoolul te liniștește, Nici drogurile, nici păcănelele. Ci BEȚIA PUTERII.

Ești un altfel de DEPENDENT. Un dependent de PUTERE, care caută obsesiv și inconștient oamenii SLABI. Ca să-i poată domina, umili și devaloriza.

Devenim răi cu mască

Uneori, societatea nu ne permite să abuzăm alte persoane. Și atunci DEPENDENȚA de adrenalină ne face să căutăm, obsesiv, alte portițe.

Nu ai voie să abuzezi o persoană fără să fii pedepsit. Dar ca polițist, judecător sau director de firmă o poți face cu ușurință! Victimele apar mereu.

Iar descoperirea unor persoane slabe, sau incapabile de a se apăra de tine, te face să te simți zmeu! Iar UMILIREA și DEVALORIZAREA lor îți dă doza de adrenalină necesară stingerii focului ADICȚIEI TALE!

Multe profesii oferă reale oportunități pentru a deveni abuzator. Și cei răniți, deveniți DEPENDENȚI DE PUTERE, vor căuta, obsesiv, să se agațe de funcții.

Un polițist psihopat va avea dreptul să lovească, să încătușeze și să lipsească de libertate un alt om! Fără să fie pedepsit! Ba chiar și să primească bani pentru asta!

Dacă nu reușește să devină polițist, sau să găsească altă poziție de putere, psihopatul dependent va abuza persoane lipsite de apărare (vezi cazul Caracal).

Devenim răi adictiv ca și în cazul Caracal

Gheorghe Dincă nu e doar o marionetă a unor rețele de crimă organizată și trafic de carne vie! Ci și un om profund rănit în copilărie de un tată alcoolic.

Care acum SE RĂZBUNĂ pe societate, răpind copii și torturându-i. Până la nivelul depersonalizării lor complete și transformării lor în carne vie pentru rețelele prostituție!

Însă el nu e singur! E protejat de un ANTURAJ de polițiști, procurori sau politicieni cu PUTERE. Dar cu exact același TIPAR de agresor psihopat dependent de putere!

Și aici nu e vorba de bani, ci de solidaritate de breaslă! DEPENDENȚII de putere sunt niște fricoși răniți, care tind să se ajute unul pe altul. Și să se acopere.

Vinovat e sistemul, care nu testează psihologic individul. Sau permite falsificarea rezultatelor la testele psihologice. Astfel că psihopații dependenți de putere au acces în el. Și îl compromit complet și îl distrug din INTERIOR!

Devenim răi ca națiune?

La început, cazurile de psihopați ajunși la putere erau izolate. În timp, sistemul i-a eliminat. Și i-a înlocuit cu oameni sănătoși. Însă sistemul actual PROMOVEAZĂ exact această categorie!

Iar accesul unui singur agresor psihopat la putere face să crească mult și numărul VICTIMELOR! Așa că scade mult cuantumul oamenilor ECHILIBRAȚI, și crește cel al AGRESORILOR și al VICTIMELOR LOR.

Clasa mijlocie dispare treptat, și se prefigurează alte două mari clase, a agresorilor, și a victimelor lor! Vezi și articolul: Doar oamenii buni ajung la psihoterapie, cei răi ajung la psihiatru.