Pregătirea continuă e specifică lumii de azi. Aflată în schimbare rapidă. O diplomă universitară nu mai asigură decât bazele. Cunoştinţe noi apar mereu, şi a fi la curent cu ele este singura modalitate să te menţii pregătit.

Tiparul vechi, prin care diploma universitară devenea garanţia pe viaţă a competenţei, este depăşit. Acum, apar profesii noi în fiecare an. Iar noile descoperiri îţi pot face munca mai eficientă, mai uşoară. Comunicarea rapidă şi accesul la informaţie schimbă datele problemei.

Psihoterapeuţii şi pregătirea continuă

Un studiu făcut în SUA pe psihoterapeuţi a relevat că diferenţele dintre cei cu rezultate medii şi cei cu performanţe superioare sunt date de numărul de ore pe care cei performanţi le investesc în educaţia extraprofesională.

Indiferent dacă e vorba de lecturi, sau participări la conferinţe, ateliere de lucru, grupuri de dezvoltare personală, studiul din afara orelor de program face diferenţa! Optimul este un număr de peste 7 ore pe săptămână alocate pregătirii înafara orelor de muncă!

Altfel spus, între profesionistul care se rezumă la munca lui, şi cel care alocă măcar o oră pe zi ca să se perfecţioneze în profesie, există o diferenţă enormă!

La noi, multă vreme tiparul unanim acceptat era conservator, ceva de genul: faci facultatea, îţi iei diploma, şi poţi profesa o viaţă întreagă fără să mai fie necesar să mai studiezi ceva! Însă cunoştinţele acumulate la facultate, adesea pur teoretice, se uită rapid. Între timp, se descoperă noutăţi pe care tu, ca absolvent de acum 10-20-30 de ani nu le-ai prins…

În ce domenii e necesară pregătirea continuă?

Pregătirea continuă  e necesară cam în toate domeniile. De exemplu în agricultură, inginerii erau obişnuiţi să cultive mai mult plantele clasice: porumb, grâu, orz, secară. Azi, încep să se cultive tot mai mult plante exotice, aclimatizate la noi, sau culturi mai rare, pentru care există cerere pe piaţă!

În ultimii ani au apărut culturi de Goji, Kiwi, Lavandă, Aronia, Paulownia sau “salcie energetică”, şi fiecare din ele necesită un nou „soft”. Adică o pregătire continuă suplimentară, separată de ceea ce s-a învăţat în facultate! Adaptarea la cerinţele pieţei este esenţială, şi se face doar studiind noile oportunităţi!

Pregătirea continuă în învăţământ

Profesorii, adesea invidiaţi deoarece par favorizaţi, au o normă de 18 ore pe săptămână, adică 4-5 ore pe zi la clasă! Însă munca lor necesită multe ore de studiu făcute separat de clasă.

Planuri de lecţie, subiecte pentru lucrări şi teze, corectarea lor, cursuri de formare continuă, concursuri, serbări, evenimente, olimpiade, consultaţii, pregătire pentru bacalaureat, toate înseamnă un efort continuu, şi o atenţie maximă alocată proceselor respective!

Elevii sunt tot mai bine informaţi, unii de-a dreptul geniali, şi a fi insuficient pregătit pentru oră este echivalent cu pierderea totală a credibilităţii în faţa clasei. Elevii şi studenţii de azi nu mai răspund favorabil la intimidări, ameninţări şi autoritate formală, ci doar cel mult la exemplele personale de competenţă autentică!

Ei înţeleg la fel de bine ca profesorii că pregătirea continuă a celui care le predă e o necesitate, nu doar o opţiune!

Pregătirea continuă în medicină

Medicina, şi tot ce ţine de sănătatea omului, este pe val. Apar boli noi, reacţii diferite la medicamente, alergii noi, sensibilitate crescută la diverse substanţe, şi rezistenţă crescută la tratament a unor germeni.

În aceste condiţii, pentru orice medic, pregătirea continuă este o strictă necesitate. Iar lipsa ei, indiferent de cauze, duce la deprofesionalizare, şi pune în pericol atât viaţa pacientului, cât şi viitorul în practicarea profesiei de către medic!

Dacă ar fi să alegeţi chirurgul care să vă opereze, şi aţi avea de ales dintre unul plafonat, blazat, şi altul care studiază zilnic, se perfecţionează, ţine legătura cu colegii din străinătate şi este pregătit în utilizarea unor tehnologii noi, care v-ar fi opţiunea?

De ce pregătirea continuă e totuşi neglijată?

Puţini mai sunt azi cei care mai pun la îndoială necesitatea pentru pregătirea continuă. Însă chiar dacă sunt conştienţi de acest fapt, nu toţi profesioniştii o fac. Şi asta pentru că pregătirea continuă necesită o ieşire din zona de confort, şi un EFORT conştient.

O muncă „neplătită”. O investiţie de TIMP, EFORT ŞI BANI. O oră pe zi pare mult, după vreo 8-10 ore de muncă la serviciu, şi încă 1-2 ore pentru deplasare. La care se adaugă şi muncile casnice, familia, copiii şi multe alte activităţi necesare în gospodărie.

Se mai pot adăuga factorii care consumă TIMP şi te distrag: televizorul, telefonul, reţelele de socializare. În aceste condiţii, ora zilnică necesară pentru pregătirea continuă pare a fi un lux ! Putem să accentuăm şi EFORTUL depus pentru pregătirea continuă, deloc neglijabil.

Dacă în 8 ore de muncă ai epuizat resursele tale de energie, şi mai ai de lucru şi acasă, şansele să găseşti suficientă energie pentru acest efort sunt în scădere! Nici costurile pentru pregătirea continuă nu sunt de neglijat, pregătirea extraprofesională, cărţile şi cursurile, deplasările, cam toate costă BANI! Iar delăsarea pare a fi gratuită…

Pregătirea continuă necesită un sacrificiu?

Sacrificiul pare a fi substanţial, cel puţin la prima vedere. Şi doar pasiunea pentru profesie, pentru activitatea făcută, te determină să accepţi pregătirea continuă ca fiind o parte importantă din viaţa ta extraprofesională.

Apoi, ai de ales să o transformi în obicei, în tipar comportamental, şi să o accesezi zi de zi. Că altfel o vei face uitată, şi vei deveni captiv într-o rutină păguboasă. O victimă a ştirilor televizate, a lucrurilor mărunte şi nesemnificative, şi a persoanelor mai puţin importante, dar care îţi monopolizează abuziv timpul.

Odată înţeles sistemul, şi acceptat faptul că pregătirea continuă face diferenţa atât în profesia ta, cât şi în calitatea vieţii tale, vei scutura comoditatea, vei începe să ignori lucrurile irelevante, şi vei acorda atenţie cu PRIORITATE doar celor care contează cu adevărat pentru tine.

Chiar dacă uneori, la început, ai nevoie de un impuls din exterior în acest sens. Cu asta mă ocup, şi deseori sunt catalizatorul care declanşează reacţia sau procesul. Acum ai de învăţat cum să canalizezi atenţia ta spre ceea ce e cu adevărat important pentru viaţa ta! Dacă ai luat o decizie în acest sens, contactează-mă AICI!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000