Psihoterapeuții au o profesie nobilă, bazată pe LIBERUL ARBITRU. Procesul terapeutic în sine poate ÎNCEPE doar cu ACORDUL și mai ales cu COLABORAREA celui care îl urmează!

De fapt, terapeutul face circa 13% din muncă! Restul de 87% aparține BENEFICIARULUI acestui proces. Pacient, sau client, sau cum vreți să îl numiți!

Din această cauză, nici un terapeut nu poate IMPUNE cuiva să urmeze un proces terapeutic! Și dacă va încerca să o facă, rezultatul va fi zero, în lipsa COOPERĂRII.

Pentru că da, vindecarea atât de mult dorită are loc prin prisma ANGAJAMENTULUI, al RELAȚIEI TERAPEUTICE, al DORINȚEI unei persoane de a se auto-educa, de a învăța și de a-și crește CALITATEA VIEȚII!

Psihoterapeuții sunt per ansamblu umaniști

Au experiență profesională, experiență de viață, înțelepciune, dar NU AU PUTERE! Sau dacă o au, prin virtutea funcției sau poziției sociale, niciodată nu o exercită în mod  COERCITIV!

Iar dacă o fac, își pierd automat INTEGRITATEA MORALĂ! Care de fapt este calitatea de bază a oricărui TERAPEUT AUTENTIC!

În lipsa ei, a INTEGRITĂȚII MORALE, terapeutul nu mai există decât ca posesor de diplomă. Și eventual ca statut social formal!

Fără INTEGRITATE, ei nu mai au CREDIBILITATE. Și fără CREDIBILITATE, le este imposibil să construiască faimoasa RELAȚIE TERAPEUTICĂ. Responsabilă în cea mai mare măsură de PROCESUL de vindecare.

Poți amenința o persoană cu tulburări de comportament cu internarea la psihiatrie, cu poliția, sau cu dezalcoolizarea, dar nu o poți OBLIGA, niciodată, sub nici un motiv, să parcurgă UN PROCES terapeutic pe care persoana respectivă NU ÎL DOREȘTE.

Sau cu care nu rezonează. Și probabil nu are nici capacitatea necesară de INTROSPECȚIE, autocunoaștere și conștientizare!

Psihoterapeuții nu vor salva lumea!

Deoarece ei sunt un simplu INSTRUMENT. Un CATALIZATOR util doar în mâna celor care DORESC o schimbare.

Însă blestemul celor cu probleme psihologice severe este că NU DORESC să se facă bine! Mai mult, cel mai adesea nici măcar nu sunt capabili să-și RECUNOASCĂ PROBLEMELE!

Principala preocupare a cazurilor CLINICE severe este să ASCUNDĂ, să MASCHEZE problema, pentru a nu se face de râs, a nu fi criticați sau marginalizați și stigmatizați de cei din jur!

Paradoxul face ca tocmai persoanele care au cea mai mare nevoie de SPRIJIN, să îl REFUZE obsesiv! Și să NEGE utilitatea lui sau a unei relații terapeutice!

Metaforic, e ca și cum asociația proprietarilor de rable mai vechi de 18 ani ar face un miting ca să conteste necesitatea unei verificări tehnice anuale obligatorii pentru mașinile lor uzate!

Psihoterapeuții și școala

Pentru a putea parcurge un proces terapeutic, ai nevoie de un anumit grad de înțelegere a lumii și de oarecare MATURITATE emoțională.

Și aici e alt paradox. Pentru a avea acces la MATURIZAREA EMOȚIONALĂ, E NEVOIE SĂ FII DEJA MATUR EMOȚIONAL!

Iar dacă ești superficial, imatur, incapabil de introspecție, pur și simplu NU MAI AI ACCES la PROCESUL atât de necesar maturizării tale!

Elevii, tinerii cu probleme serioase de comportament, imaturii și cei cu tendințe agresive rareori vor putea beneficia de proces!

Iar dacă în locul unui psihoterapeut cu experiență, li se oferă doar un PSIHOLOG ȘCOLAR necalificat, care are la bază doar facultatea de psihologie, și foarte rar ESTE FORMAT și în PSIHOTERAPIE, eșecul e deja previzibil!

Metaforic, e ca un magazin de umbrele care poate vinde umbrelele sale doar oamenilor cu haine uscate!

Dacă o persoană este surprinsă de ploaie și udată până la piele, degeaba va mai intra în magazin, că nu va fi servită!

Sau dacă va reuși totuși să cumpere o umbrelă, ea nu-i va fi de folos, deoarece hainele sale nu se vor usca instantaneu!

Psihoterapeuții și vocația

Confuzia dintre psiholog și psihoterapeut este frecventă. La psiholog poate merge oricine, pentru o evaluare, testare sau diagnosticare.

Pentru mai multe informații vezi și articolul Diferenta-dintre-psihologul-clinician-si-psihoterapeutul-umanist/

La psihoterapie merg doar cei CONȘTIENȚI, cu abilități și dispoziție pentru schimbare! (mult sub 10% din populație). Puțini fac diferența între cele 2 profesii!

Mulți psihologi se formează în psihoterapie, dar din lipsa vocației fie nu profesează, fie o fac așa cum știu. Fără tragere de inimă, și fără talent.

Fiind o profesie VOCAȚIONALĂ, nu poate fi ÎNLOCUITĂ de diplome, hârtii sau patalamale. Nici de titluri universitare sau formări formale.

Psihoterapeut te naști, îți descoperi vocația și te formezi DUPĂ ce afli asta! Metaforic, e ca în artă. Poți face o școală de muzică, dar dacă ești lipsit de vocație, talent și DORINȚĂ de a excela, dar nu vei străluci!

Psihoterapeuții și lumea

Pentru a putea face ECHIPĂ cu un psihoterapeut, ai nevoie de o bază. De o RESURSĂ interioară de curaj, curiozitate și dorință de a ști mai mult despre tine. Despre cum funcționezi tu, creierul tău și lumea înconjurătoare.

În lipsa credinței în TINE, ești pierdut în spațiu. Metaforic, ești ca un ATEU care merge la biserică de ochii lumii. Să îl vadă oamenii cât e de credincios.

De fapt, ceea ce tu CREZI devine realitate. Se cheamă în psihologie o PROFEȚIE AUTO-ÎMPLINITĂ. Vei primi exact ceea ce oferi. Și vei reflecta ceea ce ești.

Convingerea ta că psihoterapeuții nu te pot ajuta este REALĂ! Pentru că ești CONVINS de asta, și vei face în așa fel încât să DEMONSTREZI ceea ce tu deja crezi cu tărie!

Dacă ești convins că poți fi ajutat, de fapt vei acționa în așa fel încât vei ACTIVA potențialul tău latent, care îți va fi de mare folos în PROCESUL TERAPEUTIC care de fapt îți aparține!

Psihoterapeuții și adevărul

Având în vedere cele de mai sus, cred că îți este clar că numai o anumită categorie de oameni, cu calități incontestabile, pot beneficia de procesul terapeutic.

Iar cei cu probleme MAJORE, cu răni emoționale nevindecate și cu TRAUME reprimate, ascunde și nerecunoscute vor NEGA obsesiv chiar și necesitatea PROCESULUI în sine!

Procesul terapeutic are la bază ACCEPTAREA unor adevăruri incomode. Iar minciuna, frica, rușinea și DORINȚA de a ASCUNDE gunoiul sub covor sunt INCOMPATIBILE cu PROCESUL vindecător!

Doar ADEVĂRUL și acceptarea lui te poate face LIBER. Și te poate elibera de POVERILE sufletești, de tensiunea interioară și de SUFERINȚA cronică.

Dar într-o țară în care dreptatea umblă cu capul spart, ADEVĂRUL e marfă proastă pentru cei suferinzi. Fiind rezervat doar celor aleși.

Aleși de cine? De cel care are liberul arbitru și e capabil să ALEAGĂ în cunoștință de cauză.

Rolul acestui articol e să fie un INSTRUMENT în această ALEGERE liberă. Să ofere o INFORMAȚIE pe baza căruia să înțelegem mai exact de ce psihoterapia singură nu va putea vindeca pe nimeni.

Să ne ajute să decidem singuri dacă ni se potrivește PROCESUL și dacă avem sau nu acces la el.