Trauma este o undă de șoc. Urmarea unor evenimente neplăcute, periculoase, care creează multă suferință. Și pe care creierul nostru alege să le REPRIME.

După modelul pisicii moarte, aruncate în ograda altuia. Sau îngropate în propria pivniță. Unde începe să pută. Până când mirosul devine insuportabil.

Trauma ascunsă nu dispare!

Faptul că ai ales să ASCUNZI pisica moartă nu rezolvă problema existenței acesteia! Ci dimpotrivă, o AGRAVEAZĂ! Pentru că deși te MINȚI că totul e bine, în realitate ȘTII că mirosul e insuportabil.

Și mai știi că toți cei din jurul tău îl simt! Doar tu ești SINGURUL care încă PRETINDE că totul e în regulă. Și pretinde că se străduiește să gândească pozitiv.

Faptul că ai ALES, la un moment dat, să te PROTEJEZI în mod artificial de ea, a fost doar o gură de oxigen pentru tine. Dar tu respiri zilnic, așa că o gură de oxigen nu-ți ajunge o viață întreagă!

Iar ILUZIA că mirosul pisicii moarte va fi IGNORAT și de cei din jurul tău este una copilărească. Știi bine că minciuna ta AUTO-ADMINISTRATĂ îți este adresată ție. Și ești singurul care se încăpățânează să se lase păcălit de ea!

Trauma devine mai puternică dacă o ascunzi

Faptul că ai ales să ASCUNZI trauma ta e departe de a-ți rezolva problema! Dimpotrivă, o problemă REPRIMATĂ, negată și ascunsă va tinde să iasă la suprafață cu și mai multă forță.

Asemenea unei mingi scufundate sub apă, ea va avea tendința continuă de a ieși la suprafață. Și doar EFORTUL tău CONTINUU o va menține scufundată pentru o vreme.

Însă acest efort te epuizează. Și devine tot mai dificil pentru tine. Fără a reuși să diminueze măcar INTENSITATEA traumei tale.

Cu cât trece mai mjult timp, cu atât efortul tău e mai mare, și rezultatele tale tot mai slabe. E chestie de timp până când vei obosi. Deja ai o oboseală cronică și te simți epuizat. Fără să știi de ce!

Trauma nu e boală!

Și din acest motiv, ea nu se tratează cu medicamente! Trauma e mai degrabă un PROGRAM mental. Ceva dobândit, învățat. Și adânc imprimat în creier!

Iar creierul tău emoțional tinde să REACȚIONEZE impulsiv atunci când se confruntă cu PERSPECTIVA de eventuală REPETARE a traumei din trecut!

Adesea, această perspectivă e falsă, iluzorie. Dar aparent e preventivă. Ca în proverbul cu suflatul în iaurt, dacă deja te-ai fript în ciorbă!

Tocmai această PREDISPOZIȚIE de a reacționa DISPROPORȚIONAT la fapte care nu există, dar care AR PUTEA eventual SĂ SE REPETE este semnalul că există urme ale traumei.

Medicamentele vor ATENUA, temporar, pentru câteva ore sau zile, unele SIMPTOME. Și reacția exagerată la ele. Temerile vor fi UITATE, și insomnia se va atenua pe moment.

Însă ai de săpat la CAUZE. Ai de descoperit pisica moartă pe care tu te-ai străduit să o îngropi. Și al cărui miros nu te lasă să dormi.

Trauma este des întâlnită

Ca și copil, ai avut parte de NENUMĂRATE evenimente neplăcute. De experiențe negative și de incidente care te-au pus în pericol sau ți-au dat această impresie.

Urmele lor nu sunt complet șterse. Ele au rămas oarecum active, asemenea unor răni incomplet vindecate. Fapt care te face extrem de SENSIBIL când e vorba de atingerea lor.

O scoarță care protejează o rană ÎNCĂ nevindecată va fi extrem de sensibilă la durere. Și orice simplă ATINGERE a ei va fi PERCEPUTĂ asemenea unei LOVITURI!

Așa se explică modul de REACȚIE disproporționat al unor persoane. Am reușit probabil să ATINGEM, fără să știm, o astfel de rană. Și am zgândărit o TRAUMĂ ascunsă!

Traume avem cu toții. Diferă însă INTENSITATEA lor. Și numărul lor. Precum și modul în care am ales să le depășim. Mai eficient, sau mai puțin eficient!

Trauma și modul în care o gestionăm

Orice copil va încerca să se PROTEJEZE de traume. Și va folosi diverse metode subconștiente, automate. Care PE MOMENT vor funcționa. Protejând copilul de urmări.

Însă strădania de a NEGA, de a UITA sau de a IZOLA undeva în subconștient o traumă nu o va REZOLVA. Dacă trauma e prea puternică, și PERICOLUL perceput a fost major, trauma va rămâne ACTIVĂ multă vreme.

Educația noastră nu e axată pe gestionarea traumelor. Nici pe atenuarea lor. Ci mai degrabă pe ÎNTĂRIREA unor comportamente precum jena, rușinea și evitarea!

Iar acest TIPAR este cel mai ineficient în gestionarea problemelor. Evitarea confruntării cu o problemă este echivalentă cu eschivarea de la rezolvarea ei!

Iar rezolvarea unei probleme nu se va face NEGÂND existența ei, sau necesitatea rezolvării ei! Caz în care șansele de a obține REZULTATE bune sunt practic NULE.

Trauma NECESITĂ EFORT

Pentru a atenua urmările unor traume, e nevoie de puțin efort. Însă partea bună e că adesea se obțin și REZULTATE. Mai ales în cazul în care alegi să te confrunți cu problema, în loc să fugi de ea.

Desigur că e necesar ca acest efort să fie îndreptat în direcția potrivită! Și să fie lent și consecvent. Vorba proverbului care spune că DIRECȚIA este mai importantă decât VITEZA!

Iar consecvența, determinarea de a rezolva problema și efortul constant în direcția potrivită va aduce, mai devreme sau mai târziu, REZULTATE.

Trauma și adordarea ei

Ai de ales între a continua așa cum ai fost învățat, a ascunde problema, a te jena de ea și a NEGA existența ei, sau a face ceva concret!

Întrebarea cea mai frecventă este: DE UNDE SĂ ÎNCEP? Aș spune că de la A ACCEPTA că există o problemă. Este de fapt o ieșire din starea de NEGARE care ne caracterizează ca popor!

Ai făcut primul pas, și cel mai important! E acceptarea ADEVĂRULUI eliberator. Merită deci să credem vechiul proverb chinezesc: PRIMUL PAS e deja jumătate drumul!

Odată RECUNOSCUTĂ existența problemei, poți începe SĂ TE PREGĂTEȘTI. Ești deja la pasul al doilea, PREGĂTIREA ta în vederea confruntării cu problema pe care ai RECUNOSCUT-O cu sinceritate!

Faptul că ai ALES să citești până aici acest articol lung arată clar că ești în plin proces de PREGĂTIRE! Și că iei în serios această sarcină!

Al treilea pas, singurul REAL, care are și EFECT, este ACȚIUNEA. Faptul că ai PORNIT la drum e esențial, însă e nevoie să și MERGI în continuare! Primii doi pași arată doar HOTĂRÎREA ta de a porni la drum. Dar să nu-i confundăm cu DRUMUL însuși!

Trauma și acțiunea ta asupra ei

Ai de înțeles că ești SINGURA persoană responsabilă de gestionarea traumelor personale! Nimeni din EXTERIORUL TĂU nu va putea intra în locul tău în mintea ta!

Așa că nu ai de ales! Dacă vrei să faci treabă, este sarcina TA să treci la ACȚIUNE concretă. Chiar dacă ȘTII că îți lipsește competența necesară,

Însă asta te determină să ÎNVEȚI mai mult. Să te pregătești mai bine. Să citești și să descoperi că SE POATE. Că alții au reușit, au avut succes!

E chestie de TIMP pânî când vei ACCEPTA că ai nevoie și de ghidare din EXTERIOR. De un însoțitor pentru DRUMUL pe care ai ales să îl urmezi.

Trauma și DRUMUL tău

E ca și când urci pe munte. E sarcina ta să-ți cari rucsacul, să faci fiecare pas cu atenție și să înaintezi. Rolul ghidului e să-ți arate, din când în când, DIRECȚIA.

Sau să observe atent dacă ai tendința să o iei pe arătură. Sau să fugi de tine și de responsabilitățile TALE. Caz în care te va atenționa discret. Sau te va invita să consulți din când în când și propria ta busolă.

Faptul că nu ești singur pe munte, că ești observat, ajutat și ghidat îți va da ÎNCREDEREA necesară pentru a depăși obstacolele. Inclusiv cele la care nici măcar nu aveai curajul să te gândești!

Ești pe drumul bun, și UNEORI ai tendința de a cere confirmarea aceasta de la ghid! Însă efortul e în continuare al tău. Și precauția ta excesivă este acum dublată de CURAJ.

Pentru că ÎNCREDEREA și CURAJUL erau ingredientele fără de care nici măcar nu ai fi pornit la drum! Un drum spre TINE, spre interiorul tău, spre dorințele și nevoile tale reprimate, ignorate sau negate.

Care acum ies la lumină, și îți luminează calea în viață. E meritul tău dacă ai făcut efortul să le descoperi. Și pierderea ta dacă nu ai găsit curajul și încrederea de a cere o primă discuție pe care ți-o ofer GRATUIT (CLIC AICI)! Și care poate face diferența uraișă dintre cine ești acum și cine POȚI deveni dacă DOREȘTI.