Actori suntem cu toţii, vrem sau nu vrem, pe scena vieţii. Însă suntem actori necalificaţi. Complet nepregătiţi pentru rolurile surprinzătoare pe care viaţa ni le poate rezerva în orice moment! Actori care au fost pregătiţi doar pentru un număr redus, sau unic, de roluri. Unii au studiat să fie ingineri, alţii contabili, alţii medici, fără să se gândească măcar o clipă la faptul că rolurile sociale diferă de la o oră la alta, în funcţie de împrejurări! Astfel că ai făcut faţă rolului de iubit, de soţ, de tată sau de fiu, deşi tu ai studiat în şcoală doar rolul de contabil sau inginer! Convins fiind că este tot ce ai nevoie pentru succes!

Actorul are mai multe roluri!

Dar viaţa are pentru tine roluri diverse. Care se schimbă mult mai rapid decât te aşteptai! Oricât ţi-a dori să joci un singur rol, pe care l-ai exersat şi îl ştii bine, va fi imposibil! Oricât de bun vei fi în rolul tău profesional, eşecurile din celelalte roluri sunt cel puţin la fel de dureroase! Ca orice actor, ai de pregătit separat fiecare rol în parte!

Aşa cum actorul de teatru, de exemplu, nu poate trăi întreaga sa viaţă profesională jucându-l doar pe Hamlet, fiecare actor are de învăţat să se adapteze tuturor rolurilor primite. Unele mai plăcute, iar altele de-a dreptul mizerabile!

La fel şi noi, viaţa ne scoate în cale roluri diverse, în cel mai neaşteptat mod.

Suntem actori calificaţi?

Ca actori, majoritatea suntem varză! După ce ani de zile ni s-a repetat că alţii sunt pe scenă, şi rolul nostru e de SPECTATOR, care aplaudă şi atât, acum ne e greu. Extrem de dificil ni se pare să urcăm, noi înşine, pe scenă! Descoperim, cam târziu, că rolul de spectator pasiv nu mai există! Întreaga sală de teatru e plină cu actori de ocazie, nevoiţi să urce pe scenă şi să joace rolul vieţii lor! Fără posibilitatea de a refuza! Iar gafele costă mult!

Dacă tot suntem cu toţii actori, măcar să fim actori calificaţi!

Însă noi refuzăm adesea să ne jucăm rolurile la modul profesionist. Ne ascundem în rolul de spectator, şi sperăm să nu fim niciodată nevoiţi să urcăm pe scenă! Iar când suntem nevoiţi să o facem, ne e frică şi dăm înapoi. Fugim de responsabilitatea oricărui rol. Orice rol social pe care viaţa îl rezervă pentru noi este respins în prima fază. Apoi e acceptat, şi în loc să fie bine jucat, e jucat neprofesionist. Refuzul tău de a accepta că vine oricum vremea când vei urca pe scena vieţii te face să joci prost. Din ce în ce mai prost! Spre deosebire de alţii care s-au pregătit din vreme. Au făcut cursuri, şi au studiat temeinic problema.

Actori suntem cu toţii!

Actori sunt cei care au studii, în viziunea ta. De fapt, suntem cu toţii actori. Diferenţa o face doar nivelul nostru de pregătire. Sau de implicare în propria noastră viaţă. Vrem să ne jucăm rolurile magistral, sau sperăm că vom avea noroc de fiecare dată, fără să fie nevoie să ne mai pregătim? Adică să avem mentori valoroşi, cu care să comunicăm, şi care să ne ghideze spre direcţia potrivită. În loc să improvizăm mereu! Mai ales că uneori chiar ne iese improvizaţia! Deşi de multe ori nu iese, ne agăţăm de ideea că suntem atotştiutori, şi că norocul va fi prezent de fiecare dată! Dar lucrurile nu stau aşa în viaţă! Află de ce, într-o scurtă discuţie online, pe care ţi-o ofer gratuit (click AICI)!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000