Psiholog? Nu am nevoie de el! Eu nu-s nebun! Așa gândește românul de rând. Sau așa a fost educat să gândească. Sau mai degrabă dresat să nu gândească prea mult. Mai bine să ruleze acest clișeu disfuncțional.

În viziunea omului de rând, la psiholog mergi când ai o problemă mentală. Logic, dacă nu ai o problemă, nu mergi la psiholog!

Iar logica inversată spune că e valabil și invers?! Adică simplul fapt că nu merg la psiholog arată că sunt bine?!

Se poate și fără psiholog?

Însă azi nu poți fi bine tot timpul! Aproape că nu ai cum! Nivelul tău real de inteligență emoțională e redus. Presiunile profesionale și financiare sunt majore. Schimbările radicale sunt la ordinea zilei. Iar pierderile apar când te aștepți mai puțin!

Căderile tale, la fel. Așa că ai ca variante să suferi, să strângi din dinți, sperând să treacă. Și să reprimi și să negi problemele. Ascunzându-le în vicii.

Sau să ACCEPȚI problema! Singurul caz în care vei fi dispus să și faci ceva pentru remedierea ei. Nimeni nu a rezolvat o problemă a cărei existență o neagă!

Dar starea de negare e necesară. E singura care te menține măcar în iluzia normalității. Nu mergi nici mort la psiholog, și asta e singura ta dovadă că ai mai putea fi eventual OK!

Psihiatru în loc de psiholog?

Dacă suferința nu cedează (și crede-mă că se ascunde, e reprimată, e surdă, dar nu cedează niciodată de la sine), ai de acționat. Și mergi la medicul de familie. Care te trimite direct la… un coleg. Specializat în psihiatrie.

Doar nu te va trimite la psiholog! Care să-ți ia banii! Psihiatrul e gratis, doar ești asigurat! La fel și medicația. Care e discretă. Ai pastilele în buzunar! Deci poți să le iei oricând, fără să te vadă nimeni! Durează puțin!

Pe când la psiholog te poți întâlni cu cineva! Care poate râde de tine! Nu îți poți permite riscul ăsta! Mai bine bolnav și nefericit. Decât ironizat!

Medicamente în loc de consiliere?

Pastilele nu îți rezolvă problema! Doar o fac mai suportabilă. Atâta vreme cât le iei cu regularitate. Sunt ca un Algocalmin luat pentru o carie profundă.

Caria rămâne acolo, dar durerea dispare pentru o vreme. Reapare în câteva ore. Cerând alt Algocalmin. Sigur că Algocalminul e bun, sigur că ajută la atenuarea durerii, dar problema rămâne nerezolvată.

Amânarea ei e o soluție de moment, care să te facă funcțional pentru o vreme, și atât.

Un psiholog nu face munca ta!

De fapt, problema e a ta. Psihologul nu o poate rezolva în locul tău. De unde și reticența ta de a-i cere ajutorul. Tu preferi să pasezi integral responsabilitatea ta asupra altcuiva.

Dar un psiholog bun va respinge cererea ta. Îți va cere să îți asumi tu responsabilitatea pentru viața ta. De unde impresia că ajutorul său poate să fie inutil. Te simți oare pregătit să devii propriul tău psiholog? Hai să discutăm despre asta  – click AICI.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000