Autovindecarea este un proces. Opus autosabotării. Este modul în care noi ne gestionăm propriile gânduri. Care se transformă în emoţii. Şi apoi în substanţe chimice din sânge.

Aşa funcţionăm! Producem, la comandă, hormoni. Fie de fericire, de bucurie, de relaxare, fie de stres, frică, furie. Aceşti hormoni se nasc în urma gândurilor noastre. Şi devin parte din noi! Ne schimbă chimia sângelui. Şi a întregului organism! De la o secundă la alta! Cu viteza… gândului!

Însă comenzile pentru producţia de hormoni nu le dă mintea conştientă! Ele vin din zona inconştientă. Din creierul nostru animal. Care funcţionează diferit!

De unde şi nevoia de a învăţa limbajul emoţiilor noastre. De a avea acces la acel buton magic. La centrul de comandă al propriului nostru creier!

Autovindecarea poate fi declanşată?

Autovindecarea are loc doar în prezenţa anumitor hormoni. Şi este suspendată temporar de alţi hormoni! Hormonii de stres, de frică, de panică, suspendă, temporar, procesul natural de vindecare! Iar pentru a accesa autovindecarea, avem nevoie de o stare naturală de bine. De oprirea secreţiei de homoni de stres. Şi de înlocuirea lor cu hormoni de relaxare.

Însă autocontrolul acestui proces pare mai dificil, la prima vedere. Stările de fericire, de bine, se pot obţine doar prin antrenament. Ele nu vin de la sine! Le primim, le accesăm, le împrumutăm de la cei din jur. Sau le creem chiar noi, prin propriile mijloace.

Avem deci două influenţe majore: din exterior, şi din interior. Exteriorul se referă la mediul în care trăim. În mod special la persoanele cu care ne înconjurăm. Şi cu care comunicăm. Iar interiorul este modelat de capacitatea ta de autoreglare. De nivelul tău de inteligenţă emoţională, antrenament autogen, şi pace interioară.

Rareori avem capacitatea şi dispoziţia de a schimba exteriorul. De a ne înconjura cu oameni pozitivi. De a acţiona asupra exteriorului. Rudele şi colegii de muncă sunt mereu în jurul tău. Şi adesea rămân acolo. Indiferent de voinţa TA şi de nivelul LOR de stres. Sau de tulburările de comportament pe care le manifestă.

Însă putem acţiona nestingheriţi pe interior. Suntem responsabili de cum lucrăm cu noi înşine. De cum învăţăm să ne controlăm propriile stări. Sau cum reuşim să neglijăm acest element important.

Autocontrolul propriilor stări este accesibil oricui. Se învaţă din copilărie. Şi abia la maturitate se modifică. Atunci când este cazul. (Şi cel mai adesea este cazul!).

Un control redus al stărilor ne face victima exteriorului. Care ne induce emoţiile negative mult prea des. Astfel încât acestea predomină.

Partea bună este că noi avem capacitatea de a învăţa. De a schimba aceste tipare. De a sparge blocajele mentale. Şi de a reorganiza complet modul de gândire pe care l-am preluat din societate.

Însă acţiunea are loc doar atunci când suferim. Abia atunci realizăm că autovindecarea este soluţia. Şi că putem să o antrenăm. Prin controlul propriilor stări mentale. Şi generarea unor emoţii pozitive.

Însă majoritatea oamenilor refuză antrenamentul mental. Ei trăiesc într-o iluzie. Cred obsesiv în medicina modernă. Şi în faptul că un medic îi poate vindeca pe ei, doar prin administrarea unor protocoale standard. Bazate pe boli, şi nu pe bolnavi.

Însă fiecare om este diferit. Un medicament care funcţionează într-un caz, dă rateuri în alt caz, la aceeaşi boală! Totul pare o loterie! Diferenţa constră mai ales în mentalitatea omului. Şi în capacitatea lui de a se autoregla. De a menţine redus nivelul hormonilor de stres. Şi de a genera hormonii fericirii! Acelaşi medicament va acţiona complet DIFERIT la o persoană liniştită, echilibrată, calmă, faţă de o persoană speriată, stresată, agitată! În final, autovindecarea vine din interior. Şi permite, sau nu, revenirea la starea de echilibru.

Vezi şi articolul:

CEA MAI PERICULOASĂ OTRAVĂ DIN LUME http://invingemstresul.com/more/110

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000