Credinţele tale au o influenţă majoră asupra vieţii. Efectul lor este mult mai profund decât îţi imaginezi! Funcţionezi pe baza lor. Orice decizie importantă a ta este puternic influenţată de ele! Chiar dacă îţi place să credzi că eşti liber să iei decizii, eşti totuşi captivul propriilor tale credinţe!

De unde vin credinţele tale?

Încă din copilărie, tu înveţi continuu. Observi lumea, şi o imiţi involuntar. Cu alte cuvinte, eşti programat mental. Ţi se arată modele, pe care tu le urmezi. În lipsa altor exemple, copiezi, involuntar şi automat, singurele modele din jurul tău. Imiţi alte persoane, în special adulte. Mai ales că în primii 10-11 ani, discernământul copilului e foarte redus! Pentru un copil, normalitate înseamnă exact ceea ce vede în jur, în anturaj, în familie! Aceste comportamente formează un sistem de referinţă destul de adânc înrădăcinat. Pe care abia la vârsta adultă îl mai poţi modifica! Însă şi atunci schimbarea e dificilă, fiind total opusă rigidităţii mentale obişnuite.

Credinţele se modelează continuu

Credinţele nu sunt fixe, ci sunt influenţate continuu. În copilărie, suntem extrem de sensibili şi receptivi la nou. Gata să reluăm modele, tipare şi credinţe noi. În special de la famile şi alţi adulţi importanţi pentru noi: educatoare, învăţătoare, profesori, rude, colocatari, prieteni. Discernământul e redus, nesemnificativ în primii 7 ani de viaţă, când copilul preia informaţiile spuse de un adult ca fiind adevăruri absolute! După această vârstă, copilul începe procesul de triere a informaţiei. Începe să se îndoiască de anumite afirmaţii. Chiar să le verifice, întrebând şi alte persoane! Iar mai târziu, va începe să folosească GÂNDIREA CRITICĂ. Mai ales când e vorba de acceptarea unor credinţe NOI.

Din nefericire, tendinţa de a păstra credinţele vechi este atât de puternică, încât abia la vârsta mijlocie (35-45 de ani) începem să redescoperim credinţele limitative, dezadaptative şi disfuncţionale pe baza cărora ne-am condus viaţa!

Credinţele vechi ne afectează

Incapacitatea noastră de a modela şi adapta continuu credinţele e toxică. Dacă avem rigiditate mentală, riscăm să rămânem captivi în credinţele disfuncţionale, limitative sau dezadaptative primite în copilărie. Majoritatea acestora erau valabile sau corecte atunci, însă azi nu mai au nici o bază reală. În special trecerea prin tranziţia dintre cele 2 sisteme politice a necesitat un plus de FLEXIBILITATE. O necesitate de a readapta, de a realinia unele concepţii învechite. Ancorarea într-un sistem economic care nu mai există este în fond o incapacitate de adaptare la nou! A ghida viaţa ta pe baza unor repere care au dispărut de multă vreme e contraproductiv! E ca şi cum se contruieşte un pod nou peste râu, şi se dărâmă podul vechi, însă tu insişti să treci numai peste podul pe care îl cunoşti de multă vreme!

Credinţele se pot schimba la orice vârstă

Ştiai că adesea credinţele învechite devin adevărate pietre de moară, şi afectează puternic acţiunile tale? Partea bună e că se pot schimba. Doar că efortul tău de a învinge rigiditatea lor este consistent. Credinţele nu se schimbă de la sine, doar pentru că tu ŞTII că schimbarea e necesară. Degeaba ŞTII la nivel raţional, dacă la nivel SUBCONŞTIENT ai tendinţa conservatoare de a rula aceleaşi tipare! Abia tranziţia de la credinţele SUBCONŞTIENTE la cele CONŞTIENTE produce ceea ce numim CONŞTIENTIZARE. Odată deconspirate, credinţele învechite devin ridicole. Abia atunci suntem capabili să lucrăm asupra lor, şi să facem efortul necesar pentru a le înlocui!

Cum începem efortul schimbării?

Efortul de a modifica fie şi parţial credinţele false, învechite, se declanşează mai greu. Îl vei face doar sub o mare presiune. Presiunea generată de SUFERINŢA SUFLETEASCĂ! Dacă aceasta devine tot mai greu de suportat, poţi ajunge uneori, în cazurile fericite, să iei decizia fermă de a face o modificare. Încercarea ta de a suporta suferinţa continuă, de a masca sau NEGA agresiv existenţa ei, duce la împovărarea sufletului tău. E o formă de masochism. Explicată „raţional” prin tot felul de argumente iraţionale. Un fel de autominţire, autoliniştire cu argumente fabricate artificial. Se numeşte raţionalizare, şi este oarecum… iraţională! Măştile cad greu, şi ruşinea de a recunoaşte existenţa suferinţei tale te determină să o ascunzi multă vreme. Până când vei simţi că eşti pregătit, la un moment dat, să te eliberezi de poverile sufleteşti. Şi vei lua decizia să ÎNCEPI acest proces (click AICI) atât de necesar, şi atât de multă vreme amânat. Ţi-a lipsit timpul? Sau banii? Sau capacitatea de efort? Sau sinceritatea? Sau credinţa că e posibil să redevii tu însuţi? Cel mai probabil că până acum ţi-a lipsit doar CURAJUL de a trece la acţiune concretă (click AICI)!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000