Curajul este trăsătura de care fiecare din noi are nevoie ca de aer. Provenim dintr-un sistem autoritar, o dictatură, al cărui principal instrument de opresiune era FRICA.

Iar această frică se poate învinge doar prin redobândirea trăsăturii ce am avut-o cândva, CURAJUL. Este singurul antidot al fricii!

Cultivarea fricilor, temerilor şi al obedienţei a fost instrumentul cel mai eficient prin care ne-au ţinut în ignoranţă. Şi care încă funcţionează destul de bine.

Ca părinţi, transmitem mai departe copiilor aceste frici. Care azi nu prea se mai justifică. În special frica de a vorbi, de a te exprima liber, de a-ţi susţine punctul de vedere.

Cândva, acum 30 de ani, a critica regimul, guvernarea, preşedintele, era echivalent cu riscul de a fi arestat. Sau cel puţin izolat, marginalizat, şi etichetat drept nebun. Pentru că era o nebunie să înfrunţi un sistem bazat pe opresiune.

Însă acel tipar, bazat pe oprimarea individului, încă este funcţional! Încă face parte din conştiinţa colectivă. Iese la iveală ori de câte ori e nevoie să îţi asumi vreo responsabilitate!

Adesea, vei constata că eviţi unele acţiuni. Că ai dorinţe ascunse, reprimate, neverbalizate. Sau la care abia îndrăzneşti să te gândeşti. O frică lipsită de obiect te blochează.

Te face să renunţi. Sau să amâni în mod repetat şi nejustificat unele lucruri pe care tu de fapt ţi le doreşti!

Nu ai voinţă? Nici motivaţie internă? Ba da le ai, dar te temi. Ţi-e teamă mai mult de fantomele trecutului, decât de propriile acţiuni.

Clinic vorbind, este o anxietate. Adică de o frică nejustificată. Lipsită de suport real. Bazată pe propriile tale convingeri limitative! Şi pe faptul că-ţi lipseşte curajul.

Clienţii mei îşi exprimă uneori timid dorinţele, şi exemplific:

Mi-aş dori să scriu poezii, să pictez, să-mi cultiv grădina, să fac mai ult sport, să alerg, să am un hobby care îmi place…

Îi întreb direct:

Şi cine sau ce te împiedică să faci asta?

Li se aprinde un beculeţ. Le lipsea doar curajul. O anxietate. Acea frică nejustificată. Ascunsă în mintea subconştientă, şi complet lipsită de obiect! Sau bazată pe iluzii, prejudecăţi, sau convingeri nejustificate. Ceva de genul:

Dacă râd alţii de mine? Dacă mă fac de ruşine? Și dacă nu voi reuşi? Dacă fac impresie proastă altora? Dacă se supără X?

Curajul de a acţiona face diferenţa

Trecerea la acţiune schimbă lucrurile în bine. Însă aceasta necesită mulţi paşi. Primul pas este să ACCEPŢI că vrei şi poţi mai mult. Şi că singura limită este în prejudecăţile şi convingerile tale. Pe care le-ai primit în copilărie. Şi peste care nu ai reuşit să treci până acum.

Mecanismul de formare al acestor blocaje mentale e simplu. Copilul ia în serios TOT ceea ce aude de la un adult. Mai ales dacă acest adult are un rol semnificativ în viaţa lui. Cum ar fi: părinte, educator, învăţător, colocatar, bunic, doică, vecin.

Cu cât este adultul mai apropiat, mai respectat şi mai autoritar, cu atât tendinţa copilului este să ia afirmaţiile lui drept ADEVĂR ABSOLUT.

Însă unele „adevăruri” asimilate acum 30 de ani sunt de-a dreptul penibile. Nu şi pentru copiii de atunci care le-au asimilat. Şi le-au integrat în sistemul lor de convingeri şi credinţe despre lume şi viaţă.

Uneori, stagnezi în acel tipar din trecut. Crezi cu tărie în reguli, legi şi norme de mult expirate. Curajul e singurul instrument care mai poate schimba ceva.

Ai de revenit la realitatea obiectivă de ACUM. La normele valabile în societatea de azi. Iar respingerea şi refuzul în bloc al acestora, sub pretextul că unele din ele sunt inacceptabile, te poate ţine blocat într-un trecut care azi… nu mai există!

Iar ancorarea în trecut duce automat şi la frica de viitor! Pentru că viitorul este extrem de incert dacă tu îl creezi ACUM, bazându-te pe unele lucruri petrecute… în trecut!

Este ca şi cum conduci maşina privind doar în oglinda retrovizoare! Mergând pe presupunerea că drumul din faţa maşinii va fi identic cu cel pe care deja l-ai parcurs!

Iar a pune semnul egal între trecut şi viitor este un blocajul mental des întâlnit. Care te defavorizează foarte mult! Nu există absolut nici o legătură între trecutul tău, şi viitorul pe care tu îl poţi schimba chiar acum, în prezent, în clipa asta!

Ai de reînvăţat să descoperi acum resursele tale interioare prin care să-ţi redobândeşti curajul. Singurul care te pot ajuta să percepi obiectiv realitatea.

Şi să înfrunţi ADEVĂRUL cu demnitate. Să încetezi să te mai minţi, să mai ascunzi trecutul, sau să te ancorezi în regulile lui. Trecutul nu mai există, a plecat! Au rămas doar rănile lui.

Care se pot vindeca doar prin ancorare în prezent. Având în vedere scopul de a genera un viitor bazat pe acţiunile tale de AICI şi ACUM!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000