Când ceva nu ne convine, apare disonanţa cognitivă. Adică o minciună aparent raţională, care are rolul de a justifica o decizie iraţională.

Este un mod subtil de autosabotare. De ascundere a gunoiului sub covor. Pentru că o minciună comodă e de preferat unui adevăr deranjant!

Cel puţin pentru moment! Însă pe termen lung, refugiul în minciună este un comportament autodistructiv!

DISONANȚA COGNITIVĂ ESTE DOBÂNDITĂ!

Învăţăm minciuna în copilărie. Mai ales dacă avem părinţi sau educatori prea violenţi. Nevoia biologică de a ne proteja ne forţează să minţim ordinar! Şi o vom face de câte ori avem ocazia.

În sistemele totalitare, bazate pe dictatura unui grup restrâns, şi pe pedepse drastice, minciuna devine chiar obligatorie. Şi are rolul de sistem de supravieţuire. Ori o adopţi, ori eşti exclus, pedepsit, discreditat!

Câţi dintre noi am avut curajul să contestăm recoltele agricole „record” anunţate zilnic la ştiri, în urmă cu 30 ani? Iar dacă am fi făcut-o, la ce ne-ar fi folosit?

Problema e că trăim şi azi în acelaşi gen de minciună. Şi perpetuăm la infinit sistemul bazat pe disonanţa cognitivă. Pe mistificarea conştientă a adevărului. Sperând astfel să fim protejaţi de agresiunile externe!

Agresivitatea celor de la putere, incoerenţa justiţiei, şi lipsa siguranţei personale sunt factorii care alimentează disonanţa cognitivă.

Şi incapacitatea noastră de a fi deschişi la perceperea realităţii obiective! Pe care o vedem, însă refuzăm să o acceptăm ca atare.

Deoarece ne temem, pur şi simplu, de adevăr! Şi ne e frică de oamenii din jurul nostru!

Şi atunci mistificarea, minciuna, disimularea adevărului, şi obiceiul toxic de a cultiva disonanţa cognitivă par a fi, la prima vedere, fenomene social acceptabile.

A te ascunde în iluzie e semn de disonanţă cognitivă?

Dar scufundarea în iluzie, în Matrix, într-un „adevăr oficial”, puternic mistificat, nu reprezintă soluţia. Ci doar un joc de-a v-aţi ascunselea, în care orice jucător este puternic dezavantajat.

Deoarece îşi fură singur căciula, şi apoi o ascunde, pretinzând că o caută! Fără să aibă curajul să o găsească, pentru a nu deranja sistemul.

Pentru că sistemul încurajează nepermis de mult disonanţa cognitivă. Ba chiar o transformă în necesitate. Sau în sistem de supravieţuire. Pe care multă lume îl ia drept bun.

Refugiul în minciună e începutul haosului. Atât în viaţa personală, cât şi în societate. Disonanţa cognitivă e în floare, pentru că eu, tu şi alţi concetăţeni o acceptăm ca surogat. Şi ca pretinsă utilitate în procesul de supravieţuire.

Tu rulezi situaţii de autosabotare bazate pe disonanţa cognitivă? Poţi uşor să te refugiezi în negare, pretinzând că nu ştii ce e disonanţa cognitivă.

Chiar dacă ai citit despre ea chiar aici, e mult mai uşor să te faci că nu pricepi nimic! 

Iar dacă vrei cu adevărat să te reinventezi, şi să mai reduci măcar puţin din disonanţa cognitivă pe care o rulezi la nivel subconştient, mă găseşti AICI!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000