Poţi să-ţi faci rapid o primă autoevaluare înainte de a contacta un psiholog. Ca să ştii cum stai. Şi să te simţi relaxat când mergi la cabinet.

Adesea, amâni nejustificat prima întâlnire cu psihologul, deoarece îţi trec prin cap tot felul de gânduri autolimitative, negative, ceva de genul:

Dar dacă nu sunt bine? (Pare a fi frica fiecărui client care ezită să contacteze un psiholog). Oare cum mă va evalua şi ce îmi va descoperi psihologul? Oare ce vor spune ceilalţi dacă eu merg la psiholog? Poate mă vor judeca şi vor considera că am o problema! Mai bine amân întâlnirea cu psihologul.

Fă-ţi chiar acum o autoevaluare rapidă!

În loc să aştepi ca psihologul să îţi confirme că eşti în regulă, poţi să îţi faci chiar tu o scurtă AUTOEVALUARE. Să apreciezi chiar tu dacă eşti OK, dacă modul în care trăieşti acum este sănătos, sau dacă abilitatea ta de a gestiona problemele şi stresul de zi cu zi este mai mult mai mai puţin eficientă.

Poți completa un chestionar simplu, de autoevaluare, în cadrul căruia tu poţi să calculezi un punctaj propriu. Îţi ia mai puţin de două minute să îţi acorzi patru note, de la 1 la 10, ca la şcoală.

Acest sistem provine dintr-un concept american, şi porneşte de la premiza că persoana care te cunoaşte pe tine cel mai bine, şi este specialist în viaţa TA, eşti chiar TU! Nicidecum psihologul la care vei apela! Care te va evalua doar din exterior! În timp ce doar tu poţi să simţi cel mai bine ce este în interior, adică în sufletul tău! Numai TU eşti adevăratul specialist în viaţa ta!

Pentru orice psiholog e util ca tu să-ţi faci o primă autoevaluare

De fapt, psihologul vrea şi el să ştie cât mai mult despre tine. Să afle care este starea ta de moment, şi cum reuşeşti tu să gestionezi eficient stresul de zi cu zi.

La psiholog apelează mai mult oamenii clinic sănătoşi, dar care trec, temporar, prin suferinţe care îi copleşesc. Persoana care are probleme serioase de sănătate mentală sau boli psihice grave, merge neapărat la medicul psihiatru.

O persoană clinic sănătoasă, dar care trece în prezent printr-o traumă, cum ar fi pierderea unui job, a unei rude, sau un divorţ, un accident, unele conflicte interumane, va fi pe moment destabilizată emoţional. Va suferi, va avea poate insomnii, un accentuat disconfort sufletesc, şi o stare de spirit negativă.

Acestea nu sunt boli psihice! Ci sunt stări obişnuite, temporare, de care nici o persoană nu este scutită de-a lungul vieţii! Iar tratamentul medicamentos nu le rezolvă!

Iar dacă totuşi unii medici prescriu medicamente, e bine să ştim că rolul acestora e de a face suferinţa mai suportabilă pe moment! Nicidecum pentru a o vindeca!

Medicamentele nu rezolvă problemele tale! Doar îţi pot schimba temporar starea! Ca să găseşti răgazul să poţi trece mai uşor peste situaţiile critice de moment.

Medicamentele şi suferinţa

Suferinţele sufleteşti sau emoţionale nu se vindecă prin tratament medicamentos! Ci prin gestionarea corectă, prin atitudinea potrivită, şi prin conştientizarea şi rezolvarea situaţiilor care le provoacă!

De exemplu în cazul unui conflict în cuplu, certurile nu vor ceda medicaţiei! Ele pot fi amânate temporar, sau intensitatea lor poate fi redusă pe moment prin utilizarea unor calmante, însă focarul conflictelor rămâne activ până la rezolvarea lui prin dialog, negociere, compromis sau despărţire!

Cercul vicios în care te învârţi

Un psiholog nu va da reţete, nici sfaturi, nici medicamente, ci va căuta să înţeleagă situaţia, pentru a sprijini şi orienta clientul spre găsirea unor soluţii. Iar când soluţiile nu apar de la sine, ele pot fi generate, imaginate, construite de către client!

Orice situaţie care pare la prima vedere a fi fără ieşire poate avea chiar mai multe soluţii. Unele de compromis, şi altele miraculoase. Însă starea de suferinţă şi excesul de stres te pot împiedica uneori să le observi. Capacitatea ta de a gestiona stresul se poate afla într-un impas temporar, tocmai din cauza… stresului!

O stare temporară de dezechilibru va reduce capacitatea ta de a găsi soluţii! Iar lipsa soluţiilor va accentua disconfortul pe care îl simţi! E un cerc vicios din care rareori reuşeşti să ieşi de unul singur! Oricât ai citi cărţi despre dezvoltare personală sau autoajutorare!

Asumă-ţi responsabilitatea vindecării tale!

În concluzie, nici medicamentele, nici medicul, şi nici psihologul nu te vor vindeca. Responsabilitatea vindecării tale îţi aparţine în totalitate.

Iar psihologul te va ghida, treptat, spre regăsirea capacităţii tale de a te autorepara. De a rescrie istoria ta. De a regăsi capacitatea proprie de a-ţi reface propria viaţă.

Iar primul pas în acest sens este capacitatea ta de a lua o decizie în acest sens.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000