Medicul tău știe mai bine?
Medicul tău prescrie medicamente pentru a trata boli. Asta a fost învățat să facă. Adesea, el uită să țină cont și de tine, de particularitățile tale.
Sistemul nu are timp și bani pentru tine și necesitățile tale de tratament personalizat! Se practică medicina de masă, bazată în special pe tratarea bolilor, și prea puțin pe tratarea pacienților!
Tu crezi în medicul tău?
De fapt, efectul PLACEBO, credința ta că tratamentul său te va face bine, contribuie cu circa 48% la vindecarea ta!
Un procent destul de apropiat de al vrăjitoarelor. Care indică faptul că medicina e încă la începuturi, sau că a luat-o într-o direcție greșită.
Sau poate că așa numita Big Pharma profită de pe urma comerțului cu pastile! Așa că doar credința ta în medicul tău mai funcționează fără greș!
Dar și acolo apar rateurile! Adesea, din lipsă de timp, de interes sau din superficialitate, medicul îți prescrie tratamentul după ureche. Responsabilitatea lui tinde spre zero, atâta timp cât nu răspunde de efecte, și tu ai fost de acord cu tratamentul lui, și cu efectele sale negative!
Crezi că medicul te cunoaște?
Adesea, în spitale, medicul ia deciziile cu privire la tratamentul tău pe baza unor note scrise de… un coleg! Uneori, medicul nici nu se mai uită la pacient, la om, ci doar la hârtii!
Un sistem asemănător jocului din copilărie numit TELEFONUL FĂRĂ FIR. În care MESAJUL era distorsionat puternic, după ce era șoptit la ureche de la o persoană la alta!
Însă vorbele zboară, dar scrisul rămâne! Așa că mesajele SCRISE într-o fișă de un medic tind să primească valoare de ADEVĂR ABSOLUT pentru ceilalți medici! Care nu mai pierd vremea cu pacientul, de vreme ce DIAGNOSTICUL e scris clar!
A consulta pacientul, a pune alt diagnostic, înseamnă a te CONFRUNTA cu un coleg, și a crea noi tensiuni și scandaluri!
Oare medicul ia deciziile în mod corect?
Orgoliile sunt duse la extrem în branșă! Mai bine moare pacientul, decât să te contrazici cu medicul care s-a nimerit să preia el pacientul respectiv!
Iar dacă ești doar un amărât de asistent medical care chiar monitorizează atent pacientul, și VEDE exact situația, trebuie întotdeauna să taci și să accepți ce zice doctorul, care doar a CITIT hârtiile! Apoi a luat niște DECIZII pe baza a ceea ce CREDE EL la un moment dat.
Puțini sunt pacienții a căror orientare personală sau profesională e bazată pe cunoașterea adevărului, și înțelegerea mecanismului prin care luăm decizii!
Astfel că adesea ACCEPTĂM necondiționat alegerile eronate ale altei persoane, doar pentru că există un statut social și profesional care oferă, abuziv, acest drept unui om! Om supus greșelii, și erorilor de percepție!
La care dacă adăugăm un statut social înalt, un pic de narcisism dublat de grandomanie și o rigiditate mentală specifică breslei care se accentuează odată cu vârsta, avem tabloul complet al dezastrului!
Medicul nu e Dumnezeu!
Însă deseori îi place să creadă asta! Are dreptul să decidă tratamentul tău, și ABUZEAZĂ de el atunci când are îndoieli.
În mod normal, o DECIZIE corectă se poate baza pe analize și pe o confruntare de idei cu alți colegi. Sau specialiști aflați la distanță, prin intermediul videoconferințelor. Inclusiv observațiile infirmierilor pot fi o mină de aur!
Însă în practică, o singură persoană decide. Fără să studieze cazul, fără să se consulte cu colegii, subordonații sau experții, și fără să țină cont de analizele făcute de alte laboratoare!
Un comportament managerial dezastruos, care se lasă cu cadavre! Însă responsabilitatea nu există. Analiza unui caz pierdut ar costa timp și efort mult mai mare decât tratamentul în sine!
Iar dacă pentru investigațiile detaliate care pot salva oamenii vii nu există timp, cui îi mai pasă de cazurile pierdute?
Tiparul de personalitate face diferența
De fapt, comportamentul afișat de medicul tău este mult mai important decât competența sa! Un șir de diplome sau titluri nu garantează umanitatea. Nici capacitatea de efort mental, de analiză și sinteză a medicului respectiv!
Să nu mai vorbim de abilitățile de comunicare sau cooperare! Caracteristici trecute cu vederea atât în facultate, cât și la specializare sau angajare!
În țările civilizate, se face selecția severă a celor cu probleme comportamentale, care nu au șase să pătrundă în sistem!
La noi, oameni competenți ALEG să plece, făcând loc tocmai pentru cei cu probleme! Care sunt acceptați deoarece e lipsă de personal! Desigur că lucrurile sunt cunoscute în interior, dar sistemul nu se mai poate schimba!
0
0
0
0