A curăţa gunoiul ascuns sub covor e un lucru solicitant. Presupune decizie, curaj şi determinare. Chiar dacă e la îndemâna oricui, puţini o fac! Preferă să amâne mereu. Fără să ştie de ce! Pretinzând că e dificil, că nu sunt încă pregătiţi, sau că nu ştiu cum să facă asta. Dacă e să fim sinceri, igiena mentală e o ocupaţie mai puţin plăcută. O facem doar de nevoie. Şi numai sub presiune! Casa o curăţăm mai des, dar mintea foarte rar! Mizeria din casă o poate vedea orice musafir. Însă cea din minte, bine ascunsă sub covor, ar putea eventual trece nevăzută! Sau cel puţin asta ne place să credem. Şi să ne complacem în dulcea iluzie că dacă nu se vede nimic, poate că nici mirosurile pe care gunoiul ascuns sub covor le emană n-au devenit încă insuportabile.

Cât timp rezistă gunoiul ascuns sub covor?

Rezistă mult şi bine, poate chiar zeci de ani! În ciuda mirosului insuportabil, care îndepărtează alţi oameni, şi a riscului de infecţie majoră, te poţi preface că tu nu simţi nimic. Iar dacă pretinzi asta, şi eşti expert în a minţi până şi propria persoană, poate că şi alţii te vor lua în serios, şi vor crede că mirosul e de la vecini. Pe care vei da vina mereu, deoarece e dificil să îţi asumi responsabilitatea pentru faptul că ai gunoiul ascuns sub covor. Însă pe termen mediu sau lung, tot mai puţini te vor crede. Chiar dacă se prefac uneori că nu observă nimic, şi tac, ei de fapt ştiu exact ce se petrece. Până la urmă, descoperi că ei fug de tine, se îndepărtează, fără să îţi mai explice de ce. Instinctele lor bune, sau intuiţia lor îi ghidează corect.

În ce cantitate suportabilă rezistă gunoiul ascuns sub covor?

Probabil că nu vrei să ştii. Altfel, poate ai fi făcut de multă vreme curăţenie. Iar faptul că o amâni mereu îmi arată că ştii deja că orice cantitate pare a fi uneori suportabilă. Covorul e mare, şi sub el încape mult. Doar că miroase la fel de deranjant, indiferent dacă e puţin, mult, sau foarte mult. Desigur că intensitatea mirosului diferă, nu şi puterea sau toxicitatea lui! Mai devreme sau mai târziu, tot te vei îmbolnăvi grav. Fără să conteze prea mult cantitatea în care este gunoiul ascuns sub covor. Curăţenia e obligatorie, atât în casă, cât mai ales în minte!

Cum să fac să mă apuc de curăţenie?

Să găseşti motivaţia TA interioară. Pe lângă curajul necesar de a lua această decizie. Acum, că ştii consecinţele, vei avea poate mai multă determinare pentru a începe. Iar un ajutor din exterior poate face diferenţa. Un observator extern care monitorizează procesul te va ambiţiona să nu mai minţi propria persoană! Mai ales dacă acesta te cunoaşte bine. Iar dacă are şi abilitatea de a simţi când dai înapoi, şi diplomaţia de a te trage discret de mânecă, lucrurile se vor mişca în direcţia potrivită.

Cât durează procesul de curăţenie?

Depinde de cât timp şi în ce cantitate este gunoiul ascuns sub covor. Dar mai ales de câtă hotărâre ai pentru a face curăţenie. Mai contează mult şi micile presiuni discrete din partea celui pe care l-ai ales ca ghid şi antrenor în acest proces, însă rareori acesta va forţa lucrurile. Tu ai ritmul tău, şi îl vei păstra. Uneori vei accelera, pentru că ai început să sesizezi avantajele aerului curat. Alteori vei da înapoi, pentru că munca e dificilă, incomodă, sau peste puterile tale. Iar treaba este a ta, nimeni altcineva nu poate să o facă în locul tău. Important este însă primul pas. Adică acceptarea necesităţii unei curăţenii generale.

Cine îmi pune beţe în roate?

Doar negarea. Adică lipsa sincerităţii cu privire la necesitatea curăţeniei. Deşi ai observat la cei din jur reacţii, şi undeva în interior ştii că e nevoie ca de aer de… aerul curat, mecanismele tale de protecţie îţi pot juca feste iraţionale. Te poţi minţi singur, deoarece sinceritatea recunoaşterii problemei şi a acceptării ei e dureroasă. Iar minciuna orientată spre propria ta viaţă îţi este cel mai mare adversar. Cum spune un faimos citat din Evanghelia după Ioan, preluat ca deviză de C.I.A.: Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.

Dacă recunosc adevărul, rezolv problema?

Sincer, adevărul e doar primul pas. Unul esenţial, fără de care te vei opri. Dar acest prim pas e deja jumătate drumul! (conform unui vechi proverb chinezesc).  Necesitatea unui efort propriu pentru igiena mentală rămâne! Vei face primul pas când simţi că ai trecut peste negare, ai acceptat problema, şi ai încheiat etapa de pregătire necesară acţiunii concrete. În care porneşti la drum alături de ghidul ales de tine. Scurtăturile nu există. Nici trucurile sau alte surogate. Ori cureţi, ori amâni. Până la momentul în care fie ai încheiat procesul de pregătire, şi eşti gata să treci la treabă, fie suferinţa ta devine pe zi ce trece tot mai insuportabilă. Ar fi bine să nu aştepţi acel moment, ca să nu fie cam târziu. Dar niciodată nu e prea târziu!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000