Sensibilitatea este o calitate specific umană. Lipsa ei denotă aplatizare emoţională. Iar excesul de sensibilitate duce la suferinţă. Echilibrul este necesar şi aici! Oamenii excesiv de sensibili au tendinţa să intre uşor în starea de victimă.

Iar cei cărora sensibilitatea le lipseşte devin repede agresori! Ambele categorii sunt în creştere rapidă!

Cum are loc creşterea numărului de psihopaţi

Când emoţiile sunt rănite, apare o traumă. Cu rol de întărire, de „vaccinare”, de dezvoltare a capacităţii de rezistenţă la stres. Însă atunci când capacitatea individului de a se autoregla în urma traumei este deficitară, apar unele mecanisme de compensare care pot atenua mult sensibilitatea.

O traumă prea greu de suportat duce uneori la aplatizarea emoţiilor. Ele sunt ascunse, reprimate, şi exprimarea lor devine greu de suportat. Atunci se declanşează psihopatia.

Apar dorinţele de răzbunare, iar lipsa empatiei e primul simptom. Sensibilitatea este înlocuită cu  aplatizarea totală a emoţiilor, cu ascunderea şi reprimarea lor.

Frica de suferinţă determină psihopatul să se izoleze, să refuze cooperarea şi să nu mai aibă încredere în alte persoane. Şi adesea, nici măcar în propria persoană. Deoarece psihopatul descoperă că nici capacitatea sa de autoreglare emoţională nu mai este funcţională!

Mecanismul înmulţirii psihopaţilor

Imediat după un război, sau după crize economico-sociale de amploare, numărul celor afectaţi de traume emoţionale nerezolvate creşte. Unii clachează, dau în depresie, au anxietăţi puternice şi pierd autocontrolul emoţional.

Alţii se adaptează, şi în acest scop declanşează un mecanism util pe termen scurt, dar nesănătos pe termen lung, intrând în zona aplatizării emoţionale. Izolarea, însingurarea, durerea şi suferinţa lor poate constitui un răgaz util pentru a ajuta la autoreglare.

Însă în multe cazuri, mecanismele de autoreglare dau rateuri, şi omul rămâne blocat în suferinţă şi izolare. Fiind incapabil în primul rând să ceară ajutorul altor persoane!

Dar în acelaşi timp, are capacitatea de a nega problema, uneori agresiv, şi de a se refugia mai adânc în solitudine! Când ţi-ai pierdut sensibilitatea, ţi-ai pierdut în mare măsură şi capacitatea de evaluare obiectivă a situaţiei!

Mecanismele de autoreglare şi sensibilitatea ta

Aplatizarea emoţională care duce la pierderea sensibilităţii poate fi ceva temporar în majoritatea cazurilor. Iar dacă blocajul rămâne puternic implementat în tiparul personalităţii, avem încă un neadaptat.

Încă un psihopat care se izolează de lume, o percepe ca fiind duşmănoasă, şi luptă împotriva ei, în ansamblu!

Modul de luptă contează mult. Uneori, apar mecanisme de compensare nesănătoase. În loc de autoreglare emoţională, apar obsesii. Care constă în comportamente compulsive, tot mai greu de controlat.

Astfel că mecanismul de autoreglare va duce la refugiul într-o dependenţă. Uneori, chiar în dependenţa de muncă!

Un om incapabil să se adapteze va accesa, mai devreme sau mai târzu, unul din mecanismele nesănătoase de adaptare. Îşi va fixa scopuri nerealiste sau ţinte greu de atins, şi se va dedica total urmăririi lor.

Ele pot fi ţinte de ordin material – case supradimensionate, maşini de lux, venituri mari – sau de ordin social – funcţii publice, poziţii de putere, moduri de a domina şi agresa, legal sau mai puţin legal, alte persoane.

Psihopaţii sunt necesari

Unele profesii conflictuale, cum ar fi avocaţii, juriştii, executorii judecătoreşti, poliţiştii, managerii sau liderii liderii politici, necesită o structură a personalităţii cu un grad mai ridicat de psihopatie, şi cu sensibilitatea emoţională atenuată sau chiar aplatizată.

Capacitatea lor de a rămâne oarecum INDIFERENŢI la suferinţele altor persoane, pe care uneori chiar ei le provoacă, fiind plătiţi pentru asta şi obligaţi de profesie, este adesea o necesitate.

Important e ca această aplatizare să fie temporară, şi să nu devină permanentă. Poţi să fii agresiv cu infractorii pe care îi arestezi, de exemplu, dar acasă, în relaţia cu familia, ai totuşi nevoie şi de emoţii, de căldură sufletească, de compasiune şi empatie!

Abilitatea ta de a oscila, de a fi FLEXIBIL, de a-ţi schimba starea în funcţie de anturaj şi de situaţie, este esenţială!

Dacă rămâi blocat în profesie, în starea de lider, de şef, de persoană care domină, pedepseşte sau agresează, atunci înseamnă că ai un grad prea ridicat de psihopatie, şi e momentul să faci ceva în acest sens!

Rigiditatea e caracteristică psihopatului

Lipsa de FLEXIBILITATE îl transformă pe om într-un psihopat. Dacă angajatul unui penitenciar pleacă acasă de la muncă, şi păstrează comportamentele pe care le rulează zilnic în relaţia cu subordonaţii şi infractorii, va avea probleme!

La fel se va întâmpla şi cu sensibilitatea unui tată de bebeluş, care la serviciu nu reuşeşte să intre în structura de manager care conduce, domină şi sancţionează subordonaţii! Un tipar de personalitate FLEXIBIL se va adapta, şi îşi va modifica rapid stările, în funcţie de situaţie!

Imaginaţi-vă un actor care la muncă îl joacă pe Ştefan cel Mare! Imediat ce iese din sediul teatrului, redevine acel om obişnuit, şi iese complet din rolul domnitorului moldovean! Altfel, riscă să ajungă rapid la psihiatrie!

Să ştii să ieşi la timp din rolul social!

Dacă petreci, ca angajat, prea mult timp în rolul social al unui lider, sau al unor persoane care domină, exercită frecvent şi repetat acţiuni coercitive (emiterea de somaţii, amenzi, sentinţe, pedepse), există riscuri mari să rămâi ancorat acolo!

Şi aici nu mă refer numai la actorul care, în cazuri clinice foarte grave, iese din sediul teatrului cu sabia în mână, lovind trecătorii şi pretinzând că e chiar Ştefan cel Mare! Ci fac referire la sutele de mii de manageri, lideri, jurişti sau funcţionari publici care uită adesea că joacă un rol trecător, şi rămân oarecum blocaţi mental în acesta.

Cu sensibilitatea emoţională atenuată complet, şi emoţiile aplatizate! Incapabili să realizaze că sunt simpli muritori de rând, şi că datorează respect celor din jur!

Anecdotele despre psihopaţi

Mi-a atras atenţia o mai veche povestire anecdotică, în care portarul unei instituţii, nervos fiind într-o zi, a refuzat să permită accesul unui cetăţean. Şi-a vărsat frustrarea pe acel om nevinovat. Iar acesta s-a văzut nevoit pur şi simplu să revină în altă zi!

A fost momentul-cheie când portarul a realizat cât este el de puternic! Din acel moment, a început să se folosească tot mai frecvent funcţia sa, şi de puterile aferente!

Oprea agresiv vizitatorii, îi trimitea la alte instituţii, le cerea să revină în altă zi sau le refuza pur şi simplu accesul, şi apoi se bucura de prerogativele sale! Mai mult, într-o zi a descoperit că le putea limita accesul în instituţie chiar şi angajaţilor pe care nu-i simpatiza, şi pe care îi ţinea la intrare minute în şir! Iar oamenii aşteptau, că nu aveau de ales!

Jocul s-a terminat în ziua în care portarul nostru l-a închis afară chiar şi pe director! A fost cireaşa de pe tort, şi picătura care a umplut paharul! A venit poliţia şi salvarea, şi l-au internat de urgenţă la psihiatrie pe portarul nostru!

Însă omul s-a adaptat rapid. Îl puteţi întâlni acolo şi acum. Şi-a găsit o nouă utilitate, şi un nou sens al vieţii, pentru care este apreciat de către tot personalul medical. Da, aţi ghicit, este… tot la poartă! Interzice ieşirea pacienţilor care doresc să evadeze!

Un test pentru autoverificare e util!

Aici vei găsi un test scurt, care poate fi luat doar ca reper. Rezultatele sale nefiind valabile neapărat. Însă îţi pot oferi un reper aproximativ, ca să vezi pe unde te situezi.

Iar dacă vrei să discutăm despre asta, te pot ajuta. Doar să găseşti timp pentru a programa o discuţie gratuită, online (clic AICI), în care îţi voi răspunde la întrebări, dacă articolul nu te-a lămurit pe deplin.