Azi, tot mai puţine persoane au curajul să poată pune o întrebare despre ceva. Iar cei care o fac, au mari reţineri!

Uite, eu sunt convins că vrei acum şi tu să cunoşti o mulţime de lucruri despre TINE, despre viaţa TA, despre cum să obţii armonie în relaţiile interumane, bunăstare sau fericire!

Însă a pune o întrebare necesită uneori mult curaj. Şi mai ales o ieşire din tiparele mentale disfuncţionale pe care ţi le-a implementat sistemul totalitar.

Tu chiar vrei să ştii mai multe despre tine şi despre viaţa ta? Sunt convins că vrei! Armonia în relaţiile tale, fericirea şi bunăstarea ta sunt importante! Sunt priorităţile tale! Ce poate fi mai important pentru tine decât să ai o viaţă fericită?

Tu ai fost educat să nu poți pune o întrebare!

Dar tu ai fost educat în spiritul epocii industriale. Rolul şcolii este să te transforme într-un bun angajat. Să te califice într-o meserie. Neglijând complet educaţia ta pentru viaţă! Şi armonia din relaţiile interumane.

Ai fost învăţat să nu greşeşti, şi că orice greşeală trebuie neapărat penalizată. De unde şi frica exagerată de a nu greşi, care acum îţi guvernează viaţa. Şi îţi limitează drastic opţiunile.

Te-au dresat să fii ascultător, să nu pui întrebări, să taci şi să execuţi ce îţi cer alţii. Pentru a fi un bun executant. Care se conformează unor norme de mult expirate. Iar tu ai învăţat să taci. Fără să mai ai curajul de a pune o întrebare măcar. Deoarece această acţiune simplă necesită curaj. Iar curajul, într-un sistem totalitar, este nedorit!

Chiar acum, sunt convins că ai în minte câteva întrebări despre cum funcţionează creierul uman. Sau despre mintea subconştientă. Sau despre potenţialul ascuns al minţii tale. Despre vocaţia ta, despre scopurile reale ale vieţii tale. Şi poţi să le formulezi simplu, să le scrii pe mail, şi să mi le trimiţi cu un singur click.

Răspund rapid, şi GRATIS. Dar oare o vei face? Poate că Îţi lipseşte CURAJUL.

Ai sentimentul (autolimitativ!) că deranjezi. Sau că nu vei fi băgat în seamă. Sau că tu nu eşti destul de important ca persoană pentru a deranja pe cineva cu ceva! Ai reţineri complet nejustificate (dar chiar le ai!).

Deşi doreşti să ştii mai multe despre tine, probabil te vei opri. Îţi va fi ceva mai greu să spargi tiparul disfuncţional învechit. Îţi este greu să întrebi ceva.

Apar unele frici naive, complet nejustificate, ale copilului tău interior: Dacă se supără cineva? Dacă deranjezi? Dacă întrebarea ta e naivă, şi cineva te judecă? Dar dacă râde de tine? Mai bine nu te complici.

E prea greu să ieşi din tipare. A devenit prea greu până şi a pune o întrebare! Chiar dacă e gratis! Sau poate tocmai de aceea!

Te-au dresat că totul costă bani, şi că banii merită investiţi în propria ta spiritualitate doar atunci când suferi, iar suferinţa ta devine insuportabilă.

În rest, la ce bun să te oboseşti să mai afli ceva despre tine? Sau despre modul de funcţionare al minţii tale? Merge şi aşa!

Asemenea experimentului cu broasca. Dispusă să fiarbă de vie, dacă apa se încălzeşte treptat, şi nu brusc. Ea se va obişnui treptat cu temperatura tot mai ridicată, până va fierbe complet. Vezi articolul aici: Sindromul broaștei fierte

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000