Responsabilitatea este răspunsul la multe întrebări. E veriga lipsă din viaţa noastră. Regimul autoritar ne-a transformat în dependenţi. În persoane slabe, obediente, obişnuite să asculte orbeşte ordinele şefilor. Oameni ezitanţi, temători, lipsiţi de iniţiativă. În servitori cu grad redus de autonomie.

Adorăm să fim supuşi ca indivizi. Ne place să ni se spună ce să facem. Majoritatea românilor preferă un venit mic, dar care nu presupune gândire. Nici acţiune. Nici riscul de a greşi, dacă se poate.

E cel mai simplu să execuţi ordine. Fără să analizezi prea mult consecinţele. O piramidă în care răspunde doar vârful, restul doar execută.

Cuvântul responsabilitate vine din limba engleză, fiind compus din cuvintele “răspuns” şi “abilitate”. Înseamnă tocmai capacitatea de a răspunde în mod corespunzător la o solicitare! Adică reflectă existenţa (sau lipsa) abilităţii cuiva de a se adapta la o situaţie de viaţă.

Responsabilitatea vieţii tale

Suntem asemeni animalelor de la zoo, care ştiu exact ora la care vor fi hrănite. Capacitatea de adaptare a celor din regimurile totalitare sau autoritare este mult diminuată.

În loc să fim mereu atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru, ca să putem reacţiona corespunzător, preferăm să intrăm într-o stare vegetativă. Şi pasăm altora responsabilitatea vieţilor noastre.

Mioriţa e un exemplu clasic. Ne uimeşte lipsa de reacţie a ciobanului mioritic. El, deşi primeşte informaţia complotului în timp util, alege să nu reacţioneze. Alege să se supună sorţii. Să accepte un viitor sumbru.

Povestea “Prostia omenească”, de Ion Creangă, (https://www.youtube.com/watch?v=U5sSUjPoqD4) surprinde în mod similar acelaşi comportament iresponsabil. În care oamenii par a fi orbi la realitate, trăind în lumea lor. Şi acţionând disfuncţional.

Responsabilitatea se educă!

Gradul de disfuncţionalitate al poporului român este destul de ridicat. Doar o mică parte din oameni aleg, conştient, să îşi asume responsabilităţi. De cele mai multe ori, lasă lucrurile la voia întâmplării. Fie că e vorba de profesie, de familie, de relaţii interumane sau chiar şi de propria sănătate!

Astfel că suferinţa este prezentă peste tot. Şi în cantităţi tot mai mari. Fiind singurul catalizator care poate transforma o persoană indolentă într-un om de acţiune. Doar aşa, persoana care suferă poate lua o decizie. Poate face şi o altă alegere. Poate decide că e momentul unei schimbări.

Creşterea gradului de suferinţă din viaţa ta e un indiciu valoros. Indică tot mai clar faptul că ai redus capacitatea ta de a răspunde corect solicitărilor vieţii tale. Sau că te refugiezi într-o zonă toxică. Minţind că totul e în regulă. Deşi semnalele din interior sau exterior indică altceva.

Adevărul presează. Sub formă de suferinţă. Te obligă să laşi la o parte minciuna generatoare de confort temporar. Şi să-ţi asumi responsabilitatea propriei tale vieţi. E suficient să te priveşti în oglindă. Şi să răspunzi cu curaj la întrebările existenţiale.

Va veni o zi, în care suferinţa va deveni insuportabilă. Atunci vei avea de ales. Poți să mă contactezi dacă vrei (clic AICI).

Poate că tu alegi să încetezi să mai ascunzi suferinţa, asumându-ţi responsabilitatea de a te elibera. Fie să persişti în ea, fugind de responsabilitate. Cu riscul să o iei razna. Tu alegi doar direcţia spre care porneşti. Destinaţia rămâne mereu o surpriză.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000