Moştenirea unui sistem socialist constă în două mari disfuncţionalităţi. Un sistem care funcţionează prost, şi o credinţă limitativă că aşa trebuie să fie lucrurile.

Culmea e că sistemul devine pe zi ce trece tot mai prost, mai disfuncţional. Iar convingerea noastră iraţională că nu putem schimba nimic se întăreşte pe zi ce trece!

Asemenea ciobanului din balada MIORIŢA, avem tendinţa pronunţată de a ne accepta soarta, şi de a nega orice posibiltate de schimbare a ei prin presiune.

Sistemul se autoreglează singur!

De fapt, sistemele au o capacitate naturală de autoreglare. Orice disfuncţionalitate creează o presiune, un disconfort, şi o nevoie stringentă de schimbare. De corectură a problemelor.

Însă asta se întâmplă abia în momentul în care nivelul de suferinţă se apropie sensibil de limitele suportabilităţii. Acumularea nemulţumirilor creşte, şi presiunea devine insuportabilă.

Atunci se declanşează un trigger social, un trăgaci care generează o explozie. În urma ei, apare un dezastru, urmat de o rapidă regenerare.

Incendiile de pădure pot fi uneori sănătoase?

Adesea, micile incendii din păduri distrug doar iarba uscată care sufocă rădăcinile, menajând arborii mari. Iar după arderea ierburilor, focul se stinge de la sine. Urmarea e o creştere mai sănătoasă a copacilor!

Asta se întâmplă doar în natură, unde competiţia dintre arbori se face natural, fără artificii, trădări, deturnări sau rea intenţie din exterior.

Orice catastrofe, incendii, dezastre, sunt urmate, de regulă, de un fenomen de reconstrucţie. De o revigorare şi reînnoire. Natura are mecanismul ei de regenerare continuă.

Psihologii înţeleg sistemele?

Psihologii rareori se concentrează pe creşterile generate de traume. Adesea, tind să rămână ancoraţi alături de clienţii lor în dezavantajele generate de traumă, pe care le studiază, evocă, cercetează.

Cu riscul să neglijeze esenţialul, adică abilitatea sistemului de a depăşi trauma, şi de a se regenera cu şi mai multă vigoare! Având în plus o experienţă de viaţă!

Nu te poţi întoarce în trecut pentru a-l schimba! Dar te poţi orienta după traumele din trecut, pentru a lucra asupra prezentului, în vederea construirii unui viitor mai bun! Abordarea sistemică din psihoterapie este de dorit!

Sistemele centralizate se abat de la regulă?

Sistemele centralizate fac mereu eforturi pentru a încălca regulile şi mai ales legile naturii. Ele încearcă să conserve, în beneficiul unei minorităţi, unele avantaje temporare.

Iar efortul de autoconservare duce uneori la încălcarea regulilor sistemice. Mai ales atunci când tensiunile interne, presiunea, disimularea, tentativa de  a falsifica adevărul dau pe dinafară.

Stabilitatea sistemului începe să se clatine, şi doar coerciţia, adică dictatura bazată pe teroare şi inducerea fricii, mai poate întârzia prăbuşirea. Care va veni, invariabil, mai devreme sau mai târziu. Indiferent de sacrificii.

Revoltele – un mod natural de autoreglare al sistemului

Un sistem tensionat, încărcat, mult prea încordat, cu membri plini de resentimente reprimate, este tot mai instabil. În ciuda metodelor de inducere a fricii, energia acumulată are un potenţial exploziv tot mai mare.

Este suficientă o scânteie, una singură, pentru ca explozia să aibă loc, detsabilizând complet sistemul. Micile scăpări, derapaje de la politica oficială, pot fi benefice dacă sunt lăsate libere.

Pot duce, temporar, la detensionare. Însă tentativele sistemului de a le reprima au efect contrar. De aceea toate dictaturile se prăbuşesc, mai devreme sau mai târziu. În urma unor explozii populare.

De ce dictatorii nu acceptă realitatea

Adesea, cel care conduce sistemul este rupt de realităţile interne. Refuză să accepte informaţiile negative. Recurge la raţionalizare, la explicaţii artificiale, şi la mistificări ale adevărului.

Cu cât realitatea este mai evidentă, cu atât ancorarea în iluzii a celor ce deţin puterea este mai penibilă. Şi doar de aici poate apare scânteia declanşatoare.

Acea reacţie în lanţ, care porneşte de la elementul cel mai tensionat, şi contaminează rapid până şi elementele care până acum păreau a fi cele mai stabile.

Iluziile, explicaţiile raţionale, ameninţările şi tentativele de inducere a fricii nu mai au nici un efect inhibitor! Sau efectul lor este contrar!

Calităţile celor care declanşează revolte

De regulă, vizionarii sunt cei capabili să-şi folosească imaginaţia, pentru a prevedea cum vor decurge lucrurile. Iar dacă există şi curaj, şansa lor de a trece la acţiune creşte substanţial.

Ei sunt trăgaciul, şi odată cu ei, se contaminează întregul sistem. Inclusiv persoanele lipsite de imaginaţie, fără o vizune clară, aleg la un moment dat să intre în joc.

La fel şi fricoşii, care experimentează şi ei sentimentul de eliberare! Deoarece revin la curajul lor natural, care era în stare latentă! Ascuns sub un strat de frică artificial indusă, teamă care le guverna viaţa.

Sistemul echilibrat artificial e benefic?

Un sistem artificial echilibrat va mocni de dezechilibre grave la nivel de individ. Adică va fi extrem de instabil în interior, chiar dacă la exterior pare încă echilibrat!

Orice tentativă artificială de a da aparenţa echilibrului va dezechilibra şi mai mult indivizii din cadrul sistemului, şi va genera tensiuni suplimentare.

Un fel de ascundere a gunoiului sub covor, care va începe să miroasă îngrozitor. De unde şi necesitatea de a lăsa uneori sistemele supracentralizate să se autoregleze. Altfel, supravieţuirea lor devine incertă.

Succesul revoltei este câştigul sistemic

În urma revoltei, dispare frica membrilor sistemului. Sau se atenuează. Aceştia se simt eliberaţi de temeri, şi încep să funcţioneze corespunzător în viaţa socială. Chiar dacă pe plan financiar sau pe plan personal aceştia pot trece la început prin momente grele, sistemul are mult de câştigat. Şi-a recăpătat pentru o vreme echilibrul. Iar stabilitatea sistemului va duce, în timp, la reechilibrarea individului care face parte din el.

Sacrificiul individual iniţial şi sistemul

La început, individul cel mai nemulţumit pare să constituie o ameninţare pentru stabilitatea unui sistem. De fapt, el este tocmai cel care va genera explozia, şi implicit, stabilitatea de după ea!

Însă prima scânteie este cea mai grea şi mai târzie reacţie a unui sistem stabilizat artificial, şi controlat în exces. Ea poate să întârzie uneori până când ajunge „cuţitul la os”.

Atunci, trigger-ul declanşator are impresia că nu mai are nimic de pierdut, şi devine dispus să sacrifice prestigiu, onoare, bun simţ şi politeţe, fără să se mai gândească la eventualele consecinţe negative.

Odată ce a încetat să mai imagineze scenarii negativiste, lucrurile se mişcă natural, spre direcţia bună.

Revolta autentică are loc în interior

Revolta are loc de fapt în sufletul fiecărui individ. Fiind reprimată artificial, prin scenariile negative pe care fiecare dintre noi le derulăm în imaginaţie.

Iar determinarea, curajul şi ancorarea puternică într-o realitate obiectivă a “oamenilor-trigger” sunt cele care fac lucrurile să se întâmple.

Tu eşti o persoană care aşteaptă, sau care amână mereu să facă ce vrea? Înseamnă că nu eşti încă PREGĂTIT pentru o evoluţie prin revoltă. Sau faci lucrurile se se întâmple chiar azi, şi eşti pregătit? Atunci fă click AICI!