Prejudecăți sunt și vor fi mereu. Despre oricine. Dar cele despre psihologi parcă sar calul. Exagerările vin din PERCEPȚIA eronată a rolului acestora. Și a potențialului lor real.

Prejudecăți despre bolile psihice

Bolile psihice au adesea substrat genetic. Și nu se pot vindeca. Uneori ele stagnează. Alteori se intensifică brusc. Nu controlăm acest proces!

Iar competența în domeniu aparține medicului psihiatru. Care adesea nu poate face nimic pentru a le vindeca! Însă MEDICAȚIA poate adormi pacientul. Și astfel, îi dă posibilitatea să se liniștească.

Uneori, după câteva zile de somn indus, pacientul se simte mai bine. Intensitatea SIMPTOMELOR scade. Dar boala rămâne. Și simptomele pot reveni oricând.

Vindecarea e puțin probabilă, dacă substratul e genetic. Dar simptomele pot să nu apară. Sau să fie declanșate sau agravate de stările de stres.

Psihologul poate ajuta pacientul să își gestioneze stresul. În scopul de a evita apariția sau agravarea simptomelor. Și desigur, poate pune un DIAGNOSTIC cât mai corect, pentru ca medicul să știe ce medicație e potrivită.

Prejudecăți despre tulburările de comportament

Acestea sunt vizibile și deranjante. Dar nu sunt boli psihice! Adesea, sunt comportamente dobândite! Adică ÎNVĂȚATE. Și tot ce a fost învățat poate fi și DEZVĂȚAT!

Adesea, rulăm pe pilot automat aceste comportamente disfuncționale. Fără să fim capabili să ne dăm seama de ele!

Și aici intervine rolul specialistului. În a te ajuta să CONȘTIENTIZEZI aceste comportamente.

Și alte persoane le pot observa. Însă adesea ele CRITICĂ sau ATACĂ persoana în cauză. Motiv pentru care aceasta refuză să discute despre ele!

Rezistența la schimbare este datorată adesea incapacității de a accepta o disfuncționalitate proprie!

Prejudecăți despre ce are de făcut un psiholog

Psihologul observă atent tiparele verbale. Apoi identifică unele CLIȘEE din modul de gândire. Care fac persoana să funcționeze nearmonios. Sau să ia decizii eronate.

Discutând despre acestea, ele devin clare. Și se pot descoperi. Adesea, apare REVELAȚIA. Multe necazuri în viață sunt doar URMĂRILE unor DECIZII insuficient calculate! Și a unor ALEGERI neinspirate!

Nu doar în politică facem alegeri, ci și în viața de zi cu zi! Și dacă sunt alegeri superficiale, bazate pe IMPULS DE MOMENT, nu pe informare și gândire rațională, e o problemă.

Simplul OBICEI de a te grăbi când ALEGI ceva e suficient să îți dea peste cap bugetul familiei și viața personală! Însă ca să OBSERVI graba ta, e nevoie de o OGLINDĂ.

Asta face psihologul, îți oglindește propria stare: ca să poți să te vezi așa cum ești. Fără masca socială.

Prejudecăți despre cum lucrează un psiholog

Un chirurg TE operează, în timp ce tu dormi. Un dentist îți pune plomba în timp ce tu stai pe scaun cu gura deschisă. Și un mecanic auto îți repară mașina în LIPSA ta.

Însă la psiholog, elementul central ești TU. Tu ai de lucrat asupra TA! Ai de ÎNȚELES modul de funcționare al propriului TĂU creier. Și de reglat propriile TALE emoții.

Psihologul are un rol de antrenor. El te însoțește pe drumul TĂU. Merge, o perioadă scurtă, alături de TINE. Însă nu va merge în locul TĂU!

Problemele tale rămân ale TALE. Și sarcina rezolvării lor îți aparține ȚIE. Ghidarea psihologului nu înseamnă rezolvarea problemelor TALE de către altcineva!

Dimpotrivă, în urma conștientizării problemelor, vei fi mai motivat să lucrezi TU asupra lor. Și mai RESPONSABIL în a le atenua!

Prejudecăți despre când te poate ajuta un psiholog

Psihologul te ajută doar dacă VREI. Ca în bancul cu schimbatul unui bec. În care becul trebuie să VREA. Dacă OMUL nu vrea, psihologul nu va putea face absolut nimic. Nici o schimbare!

Însă în acest caz opoziția e de natură PATOLOGICĂ, și intervine medicul psihiatru. Care prescrie somnifere, narcotice, hipnotice pentru a atenua unele simptome. Măcar până trece faza de criză.

De fapt, psihologul e un antrenor. Nici un antrenor nu poate antrena un sportiv care nu vine la antrenament. Sau refuză să lucreze pentru a obține REZULTATE!

Iar aceste rezultate favorabile sunt urmarea unei ALIANȚE TERAPEUTICE. A muncii în comun pentru a se atinge unele obiective.

Prejudecăți despre cum lucrează asupra ta un psiholog

Dacă nu se formează de la început ALIANȚA terapeutică dintre psiholog și client, orice dialog e în zadar. Persoanele care merg la hipnoză, de exemplu, și apoi se laudă că nu pot fi hipnotizate, sunt un exemplu de infantilism.

E ca și cum m-aș duce la stomatolog, aș plăti consultația și apoi aș refuza să mă așez pe fotoliu și să deschid gura! La ce îmi poate folosi această bravadă imatură?

Psihologul nu e de cealaltă parte a baricadei! E eronat să îl privești ca pe un om sănătos care tratează un om bolnav! Caz în care nimic nu se întâmplă!

Psihologul e un PARTENER. Un coleg de echipă. Cu care lucrăm ÎMPREUNĂ la propria stare de bine! E vorba de un EFORT COMUN. Singurul care poate scoate la lumină REZULTATE!

Prejudecăți despre CUM se formează un psiholog

Persoana care a ales să studieze psihologia a fost CURIOASĂ. Și motivată să își rezolve în primul rând PROPRIILE PROBLEME.

Nu oamenii bolnavi au probleme! Toți oamenii, fără excepție, au probleme. Pe care pot să le rezolve sau să evite rezolvarea lor. Iar cei care REUȘESC să le rezolve cu succes, pot opta să OFERE și altora o parte din succesul lor! Entuziasmul resimțit când descoperi că poți trece peste probleme devine contagios!

Cei mai buni psihologi nu sunt cei care termină cu note bune facultatea! Ci cei care au în spate EFORTUL de a depăși prin forțe proprii probleme existențiale dificile!

Iar dacă ai reușit tu să te dezvolți, să înțelegi propriile blocaje și să le corectezi, te bucuri mult. Și uneori devii dornic să OFERI și altora RESURSELE pe care le ai.

Facultatea de psihologie e doar o treaptă teoretică spre profesionistul care dorești să devii. Urmată de îndelungi formări private, plătite cu bani grei. Cu profesori din SUA și Occident!

Pe baza unor EXPERIENȚE PERSONALE, și a unor succese proprii, dublate de formări costisitoare și lungă durată, poți deveni excelent în ceea ce faci.

Cum apar psihologii

Și doar câteva procente reușesc. Majoritatea psihologilor aleg să profeseze în alte domenii. Doar 20% profesează, și cei mai mulți preferă un post sigur, plătit mizerabil. Unde se plafonează diagnosticând zi de zi persoane adesea irecuperabile.

Puțini trec prin filtrul competenței. Și ajung să profeseze în privat. Unde apare selecția naturală. Clienții merg doar la cei mai buni. Și plătesc sume mari pentru a beneficia de profesionalismul și talentul lor extrem de greu de găsit.

În final, dacă există compatibilitate între psiholog și client, poate începe PROCESUL.

Pentru că e vorba de un proces lent, meticulos, care necesită maximă atenție și efort mental. Metodele, tehnicile și scurtăturile nu sunt de folos decât organizat, în cadrul procesului comun.