Obiceiurile proaste deranjează! Și fac mereu obicetul criticii celor din jur. Exasperați că CERERILE lor de a se ÎNCETA obiceiul nedorit nu sunt băgate în seamă!

Obiceiurile proaste sunt tipare de comportament

E greu să îți dai seama cum un obicei devine tipar. Simplul fapt că SE REPETĂ îl face să intre pe pilot automat. Și să SCAPE ușor controlului minții conștiente!

Odată asimilat, prin REPETARE, asemenea unui reflex condiționat pavlovian, se creează în creier unele CONEXIUNI. Și asocieri interesante!

Odată intrat în CAPCANA adicției, obiceiul începe să facă parte din tine. Și să se deruleze INVOLUNTAR! Adică automat. Fapt care scapă minții raționale!

Obiceiurile proaste sunt create!

O succesiune de asocieri duce la reacții automate. Amintiți-vă cum Pavlov aprindea lumina, apoi hrănea câinele. Iar după 10-20 de REPETĂRI, în creierul canin se forma o CONEXIUNE.

Centrul responsabil cu vederea se CONECTA cu centrul responsabil cu salivarea! Și cele două începeau să funcționeze ÎMPREUNĂ, în același timp!

Simplul fapt că se aprindea LUMINA făcea și saliva să se declanșeze AUTOMAT! Asocierea dintre lumină și hrană era o CONDIȚIONARE. Un tipar dobândit, învățat!

Obiceiurile proaste pot fi demontate!

Pavlov a continuat cu un alt experiment. A aprins lumina, fără a mai hrăni câinele. Care la început A SALIVAT. Doar pentru că ȘTIA că vine hrana.

După câteva zeci de SCHIMBĂRI, în care lumina s-a aprins, dar hrana NU A MAI VENIT, conexiunea dintre cei doi centri a slăbit!

După mai multe repetări, aprinderea luminii NU A MAI declanșat salivarea! Câinele deja învățase că lumina nu mai aduce hrana! Sau mai exact, se DEZVĂȚASE de vechiul OBICEI!

Arta e să ne dezvățăm de comportamentele dobândite care ne fac rău! Dacă acestea sunt simple condiționări pavloviene.

Obiceiurile proaste pot deveni adicții

Repetate îndelung, unele comportamente declanșează și reacții CHIMICE în corp. Creierul, în CĂUTAREA PLĂCERII, începe să secrete hormonii fericirii.

Dopamine, endorfine sau serotonine, sunt VĂRSATE în sânge în anumite momente. Sau în cadrul unor ASOCIERI de tip Pavlovian.

Obiceiul de a CERE endorfină e bun în sine. Problema e când aceste endorfine vin doar ca urmare a unor comportamente repetitive DĂUNĂTOARE.

E posibil să se blocheze secrețiile de endorfină datorită unor traume, temeri sau anxietăți. Și atunci e nevoie de mai mult. De STIMULI mult mai puternici decât cei obișnuiți.

Obiceiurile proaste se pot transforma în dependențe

Un om obișnuit își ia hormonii de fericire din activitățile obișnuite de zi cu zi. Poți avea o stare de bine citind, gătind, muncind sau relaxându-te!

Însă dacă TRAUMELE au produs DESENSIBILIZAREA, obținerea endorfinelor devine extrem de dificilă. Fiind nevoie de MAI MULT. De stimuli mai puternici!

Cu cât nivelul de ANXIETATE e mai ridicat, cu atât NEVOIA de a contracara hormonul de stres e MAI MARE. Frica se cere anihilată cumva! Iar endorfinele, dopaminele și serotonina au acest rol!

O persoană calmă, relaxată și lipsită de anxietate și hormoni de stres nu va căuta obsesiv fericirea. Ci se va mulțumi cu lucrurile mărunte. Și cu dozele mici de hormoni de fericire.

Însă una SPERIATĂ, anxioasă, temătoare, va simți o PUTERNICĂ NEVOIE. Greu sau imposibil de controlat. Prin care își va CERE hormonii de fericire. Necesari pentru a topi FRICA și hormonii care o provoacă!

Obiceiurile proaste sunt legate de necesitatea hormonilor buni

Dacă avem PREA MULT HORMON de stres, apare o necesitate BIOLOGICĂ de a contracara efectul lor! În stare de stres, de TENSIUNE continuă și de FRICĂ nu rezistăm prea mult!

Organismul se comportă ca un motor de automobil supraturat. Care se supraîncălzește. Caz în care NEVOIA de repaos, de relaxare, de hormon de fericire e MAXIMĂ!

Așa că va apare o nevoie COMPULSIVĂ (a se citi INCONTROLABILĂ) de a căuta REMEDIUL la tensiunea interioară. Bazat pe o secreție de hormoni de fericire!

Iar necesitatea de a genera RAPID acești hormoni este PRESANTĂ! Lipsa lor e însoțită de o secreție și mai mare de hormon de FRICĂ! Teama că nu vor reuși să CALMEZE la timp frica generează angoase!

Astfel că PRINCIPALA PRIORITATE în acest tip de STARE este generarea, cu orice preț, a hormonilor de fericire.

Obiceiurile proaste au efect benefic pentru o vreme

Fumatul, alcoolul, calmantele, mâncatul în exces, jocurile de noroc sau sporturile extreme duc la obținerea hormonului de fericire! O plăcere cândva nevinovată, care te făcea să te simți ceva mai relaxat, poate deveni nevoie!

Paharul de lichior consumat de adolescent, pentru a-și face curaj la o petrecere, se ASOCIAZĂ, pavlovian, cu plăcerea dansului cu o parteneră preferată. Care declanșează în noi furtuna de endorfine!

Când partenera dispare, te părăsește, dintr-un motiv sau altul, găsești aceleași SENZAȚII în preludiul compus din lichiorul preferat! Obicei care dacă nu e URMAT de furtuna hormonală aferentă, se cere ÎNTĂRIT.

Un pahar, un dans, un pahar, alt dans, se transformă într-un pahar + amintirea dansului de altă dată! Iar nevoia de a REPETA amintirea plăcută e incontrolabilă. Și căutăm OBSESIV vechiul declanșator al stării de bine, paharul de lichior.

Care între timp își PIERDE din efecte. Și apare nevoia de a CREȘTE DOZA!

Păcălit de prea multe ori, câinele lui Pavlov uită ușor de asocierea lumină=mâncare. Și revine la normal. Însă când FOAMEA devine incontrolabilă, efectul luminii îi reamintește de vechiul reflex! Și salivează iar și iar!

Obiceiurile proaste devin obsesii

Nevoia de a EVADA, de a fugi, de a ieși cu ORICE PREȚ din STAREA tensionată duce la tentative disperate. Orice element ASOCIAT în trecut cu ENDORFINA este bun!

Cu cât FRICA e mai mare, cu atât nevoia de CALMARE a ei e mai OBSESIVĂ. Și nici o lege, nici o regulă sau angajament nu mai stă în picioare!

Oricât de mult își dorește dependentul să RENUNȚE la un comportament nedorit, e ÎNVINS de necesitatea de a primi DROGUL. Adică propria sa ENDORFINĂ.

E un drog INTERN. Pe care îl fabrică, la comanda propriului tău creier, glandele TALE! Dificultatea e să descoperi CUM să le determini să lucreze în favoarea ta!

Cu toții știm că glandele sunt supuse unui mecanism AUTOMAT, subconștient. Ele ascultă de mintea subconștientă. Și nu se pot subordona rațiunii. Decât cu ajutorul unor exerciții speciale.

Obiceiurile proaste se demontează treptat

Odată asimilat un astfel de tipar, pilotul automat subconștient PREIA controlul. Degeaba ai VOINȚĂ, dacă mintea rațională e SUSPENDATĂ când ți-e frică!

Starea de FRICĂ blochează complet creierul rațional. Și atunci se declanșează tiparele AUTOMATE. Și acele comportamente nedorite. Cu aparență de simple OBICEIURI.

Arta e să ții frica sub control. Și în paralel să descoperi ALTE moduri de a determina creierul să secrete ENDORFINE. Adică a descoperi și ALTE plăceri. Mai puțin periculoase. Cum ar fi sportul. Sau chiar munca la scopurile tale.

E o mare provocare să te antrenezi să faci asta. Să-ți descoperi PASIUNI menite să te mobilizeze în direcția bună. Și să-ți dea doza necesară de endorfine. Fără a mai fi nevoie de comportamentul adictiv nedorit!

Obiceiurile proaste nu cedează la CRITICĂ

Dimpotrivă, amenințările, vorbele agresive și reproșurile CRESC cantitatea de hormon de FRICĂ. Și crește AUTOMAT și nevoia de mai multe ENDORFINE!

Pe pachetele de țigări se postează fotografii cu oameni bolnavi. Însă studiile arată că acestea au ca efect principal CREȘTEREA VÂNZĂRILOR de țigări!

Explicația e simplă. Văzând pozele, fumătorul SE SPERIE și mai tare. Și hormonul de frică generat de organismul său CREȘTE cantitativ datorită imaginilor respective!

Iar dacă rolul țigării e să-i dea puțină endorfină, este clar că va avea nevoie de și mai MULTE țigări pentru a contracara FRICA declanșată de perspectivele pozelor de pe pachetul dependenței sale!

Iar dacă va renunța brusc la fumat, fără să aibă altă METODĂ de a se ELIBERA de FRICĂ, va căuta, OBSESIV, alte modalități de a genera hormonul de fericire atât de necesar!

Obiceiurile proaste sunt adesea confundate cu adicția

Una e să faci un lucru dăunător pentru că vrei, și alta pentru că NU TE POȚI CONTROLA. Iar lipsa acestui atât de necesar AUTOCONTROL e o afecțiune extrem de serioasă!

E plin Facebook de oameni care ADMIT că își pierd autocontrolul, că strigă și lovesc. Inclusiv când e vorba de copii mici, de grădiniță.

Însă majoritatea sunt CONVINȘI că e ceva NORMAL să fie așa. Și imediat DUPĂ aceste ieșiri, se străduiesc să UITE. Și să pretindă că totul e în regulă.

Acest tipar nu e unul POZITIV! Ci e o NEGARE care agravează tiparul! O incapacitate de ASUMARE a responsabilității asupra propriilor reacții și comportamente!

Vezi și articolul

Românii – poporul bolnav de NEGARE – ADEVĂRUL ne supără!

Iar dacă NEGĂM un tipar, de fapt îl AGRAVĂM! Prin simplul fapt că negându-l, REFUZĂM să lucrăm la corectarea lui! Și astfel obiceiurile proaste rezistă ani sau zeci de ani la rând!

Distribuie articolul tuturor celor care cred că sunt victime ale unor simple obiceiuri proaste.