Etichetarea este o modă. Presupune atașarea unei caracteristici unei persoane. Care devine apoi definitorie. Fiind adesea acceptată și inclusă în personalitatea omului.

Etichetarea are putere mare!

Doi cercetători americani (Rosenthal și Jacobson, 1968) au ales să se interneze la psihiatrie, susținând că aud voci. Li s-a pus inițial eticheta de SCHIZOFRENIE. Și apoi personalul medical a continuat să caute DOVEZI care să susțină ipoteza inițială.

Orice gest al celor doi cercetători, perfect sănătoși, a fost evaluat și interpretat subiectiv. Întreg efortul personalului medical fiind îndreptat doar spre CONFIRMAREA diagnosticului inițial!

Situația este extrem de des întâlnită în practică. Mulți clienți, clinic SĂNĂTOȘI, dar care trec prin MOMENTE existențiale critice, pot primi o ETICHETĂ de genul DEPRESIE de la un psihiatru superficial sau prea grăbit.

Și apoi primesc tratament, și încep să fie CONVINȘI că sunt depresivi. Doar pentru că medicul le-a pus, cândva, cu 3-4 ani în urmă, o ETICHETĂ de acest gen!

Însă episodul depresiv a trecut de mult. Situația critică de atunci (pierdere de job, deces în familie sau divorț) a fost de mult uitată. Dar ETICHETA de DEPRESIV rămâne! Și uneori e dusă toată viața de CREDINȚA pacientului!

Că doar CREDEM CĂ doctorul ȘTIE MAI BINE! Însă doctorul nu știe! El a constatat ATUNCI ceea ce a văzut în acel moment.

Și a pus un diagnostic, urmat de prescrierea unor tablete. Pe care adesea pacientul nu le ia niciodată. Sau la care renunță după 2-3 zile!

Etichetarea rămâne activă la multă vreme după ce afecțiunea dispare!

Episodul depresiv trece de la sine în majoritatea cazurilor. Mai ales dacă e unul adolescentin, când ruperea relației cu una din primele iubiri e PERCEPUTĂ ca fiind un dezastru iremediabil.

Însă ETICHETA pusă de medic este păstrată în INTERIORUL MINȚII pacientului uneori toată viața! Sunt DEPRESIV! Sau, după caz, ANXIOS. Că așa a scris acolo doctorul. Care ȘTIE el mai bine!

Adesea, tratamentul prescris, menit să ajute la depășirea impasului temporar, este luat luni sau ani întregi! Problema inițială pentru care a fost prescris e demult uitată. Dar eticheta obligă la continuarea tratamentului medicamentos!

Până când reacțiile adverse ale medicamentelor produc simptome mai grave decât problema inițială! Caz în care se ajunge din nou la medicul psihiatru. Care, pe baza vechii ETICHETE, poate uneori decide continuarea tratamentului! Eventual cu alte pastile, mai noi sau mai puternice.

Etichetarea ne poate forma credințe limitative

Odată pricopsiți cu o etichetă, tindem să o și CREDEM cu tărie. Convinși că ea ne definește PE NOI. Nu suferința TEMPORARĂ prin care am trecut cândva!

Și atunci ne-o însușim! Și o considerăm a fi ADEVĂR. Uitând că era doar o simplă caracteristică. O trăsătură temporară care definea eventual o stare pe care am experimentat-o cândva!

Însă starea negativă sau suferința trece. Și etichetarea poate rămâne! Întărind o CONVINGERE limitativă. Că am putea fi inadecvați, disfuncționali, defecți!

Majoritatea celor care au nevoie ca de aer de psihoterapie EVITĂ să apeleze la un specialist. Principalul motiv fiind: Mă tem să nu îmi găsească ăștia ceva!

Cu alte cuvinte, se tem de o EVENTUALĂ etichetare care le-ar afecta și mai mult CONVINGEREA preexistentă de tipul: Deja am un diagnostic, precis există și o altă problemă serioasă…

Etichetarea și stima de sine

Etichetarea afectează serios persoanele credule, imature sau instabile. Care deja fac scenarii în mintea lor. Și transformă o potențială discuție cu un psiholog în cel mai negru coșmar al lor!

Dacă mai primesc încă o etichetă? Dacă nu sunt ok? Oare nu e mai bine să nu știu? Ca să îmi pot păstra măcar iluzia autoadministrată că aș fi ok…

Deficitul de încredere în propria persoană duce, invariabil, la izolare socială și la degradare continuă. Lipsa de încredere în propria persoană, în propriul potențial, te face fricos. Dispus să SUFERI crunt, dar să nu ceri sprijin!

La polul opus, sunt cei curajoși. Care își înfruntă temerile, își ACCEPTĂ defectele, nu se tem de etichetarea unui specialist, și ALEG să solicite suportul necesar!

Încrederea în propria minte, în capacitatea ei de a gestiona corect emoții, relații și provocări, duce la DESCHIDERE. Și la căutarea de SOLUȚII. Care vor duce, mai devreme sau mai târziu, la REZULTATE.

Ca să construiești ceva durabil ai nevoie de o bază. Iar dacă există această bază, reprezentată de credința în potențialul latent al tău, vei reuși.

Tot ce ai de făcut e să faci primul pas. Și să ceri o discuție gratuită (clic aici). În care nu vei fi etichetat, ci evaluat obiectiv și realist. Fără prejudecăți sau prezumții bazate pe vreo etichetă din trecut.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000