Adaptabilitatea este trăsătura pe care Darwin o considera determinantă. Afirmând că nu va supraviețui nici cel mai puternic, nici cel mai inteligent. Ci cel mai adaptabil.

Adaptabilitatea e strâns legată de curiozitate

Cei curioși observă mai mult. Și pot să ia DECIZII mai bune. Care le schimbă radical viețile. Ceilalți nu trăiesc viața, ci doar trec prin ea!

Desigur că pentru asta e necesară și inteligența. Degeaba OBSERVI dacă mintea ta e ineficientă în a face CORELAȚII. Adică LEGĂTURI între evenimente!

De exemplu, dacă pui OTRAVĂ pentru exterminarea unei populații de șobolani, descoperi că puii mănâncă primii. Ei sunt mai lacomi. Și lipsiți de prudență.

Ulterior, adulții tineri le urmează exemplul, împreună cu exemplarele bătrâne și bolnave. Adică indivizii care au reale dificultăți în a-și procura hrana zilnică.

La final, rămân în viață doar exemplarele adulte mature. Capabile să OBSERVE atent efectele otrăvii. Și mai ales să facă o CORELAȚIE dintre consumul acesteia și problemele care apar DUPĂ acesta.

Astfel, chiar nu contează CÂTĂ otravă vei administra unei populații de rozătoare. Chiar dacă vor muri MAJORITATEA, tot vor rămâne în viață cei pe care adaptabilitatea îi ajută.

Ei sunt CURIOȘI, capabili să OBSERVE efectele otrăvii. Și mai ales să CORELEZE consumul acesteia cu EFECTUL ei!

Adaptabilitatea înseamnă supraviețuire

Întrucât populațiile de rozătoare, ca de altfel orice altă specie din regnul animal, au tendința să se reproducă necontrolat, natura a dezvoltat niște MECANISME de AUTOREGLARE a nivelului acestora.

Darwin le-a observat și le-a descris în detaliu. Le găsiți în manualul de biologie din clasa XII-a. Iar Thomas Malthus a observat la OM aceste mecanisme, încă înainte de Darwin!

Concluzia ambilor oameni de știință a fost că natura reglează nivelul populației până la optim. Lipsa hranei, conflictele, crizele și epidemiile au același rol, de reducere a EXCESULUI de populație.

Întrebarea se pune care vor fi indivizii pe care natura îi va menține, și care vor fi cei eliminați? Unele teorii spun că vor supraviețui exemplarele viguroase. Altele, că vor fi favorizate cele mai inteligente.

Adaptabilitatea însă e esențială atât pentru cei inteligenți, cât și pentru cei viguroși! Și asta presupune o ABILITATE de a trăi în armonie cu natura.

Adaptabilitatea la condițiile extreme

În condiții bune, când hrana e din belșug și siguranța indivizilor e asigurată, toate exemplarele supraviețuiesc fără probleme. Dar când CRIZELE apar, conflictele sunt inevitabile.

Apare imediat CONCURENȚA. Sau mai exact, COMEPTIȚIA pentru resurse. Pe care unele sisteme egalitare, socialiste sau comuniste pretind că o pot elimina complet. Prin simpla distribuire echitabilă a resurselor de hrană.

Însă natura umană e competitivă. Omul mereu dorește mai mult. Iar când LIPSURILE apar, competiția devine tot mai ascuțită. Dezavantajând oamenii cu abilități reduse, cu fizic slab sau cu inteligență neantrenată.

Conform lui Malthus, oricât de dezvoltată ar fi o societate, e chestie de TIMP să se ajungă la LIPSURI, la crize, la TERMINAREA unor RESURSE NATURALE.

Fie se termină banii, fie hrana, fie apa, fie petrolul, fie toate la un loc. În orice societate, unii vor acapara mai mult, și alții vor suferi de LIPSURI. Criza fiind pe drum!

Adaptabilitatea se învață

O mare parte din capacitatea de adaptare e moștenită. Fundația există în fiecare din noi. Avem resurse LATENTE pe car ele putem scoate la suprafață atunci când este nevoie de ele.

Însă aceste resurse ies la suprafață atunci când facem EFORTUL să le activăm. Deoarece simțim că este NEVOIE de ele!

În condiții de creștere economică, suntem RELAXAȚI. Și focalizați pe nișe ÎNGUSTE de activitate. Adică prioritizăm SLUJBA și activitățile din cadrul ei.

Abia când apar unele CRIZE, ne MOBILIZĂM cu adevărat. Și TREZIM resurse latente. Care se ACTIVEAZĂ atunci când e nevoie reală de ele.

Deseori, activarea acestor resurse necesită un EFORT constant. Și o DETERMINARE pentru a le folosi la capacitate maximă!

Și profesorul cel mai bun care INDICĂ necesitatea activării lor este SUFERINȚA. Cu cât nivelul ei CREȘTE, cu atât mai repede vom ÎNȚELEGE că avem de făcut un salt calitativ!

Și atunci ne punem pe treabă! Pregătindu-ne pentru situații NOI și adesea IMPREVIZIBILE.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000