Curajul este ascuns în fiecare om. Însă este scos la suprafaţă pas cu pas, printr-un proces îndelungat de dezvoltare personală. Paradoxul este că pentru a porni acest proces, de redobândire a propriului curaj, ingredientul principal este, culmea, tot curajul!

Cu alte cuvinte, pentru a aprinde un foc, ai nevoie măcar de o scânteie! Fără ea, degeaba aştepţi să fie căldură…

Curajul e trăsătura care face diferenţa

Curajul face diferenţa dintre învingători şi învinşi. Dintre oamenii de succes şi rataţi! De fapt, suntem oarecum egali la naştere, dar mediul ne cultivă şi dezvoltă! Sau ne inhibă anumite trăsături.

Aşa că şansele pe care le are fiecare dintre noi încep să crească. Sau să scadă, în funcţie de anturaj. De oamenii pe care îi avem alături, şi de atitudinea lor. Ei ne încurajează, sau ne limitează opţiunile! Iar noi putem alege, sau nu, anturajul potrivit. Un anturaj care alege să ne cultive curajul.

Curajul porneşte din optimism

Optimismul înseamnă să fii curajos. Pesimismul vine din frică. Iar frica este inamicul cel mai mare al omului! Cu toţii avem frici! Însă doar curajul ne ajută să le gestionăm corect!

În lipsa lui, devenim sclavii anxietăţii. A unor tipare comportamentale păguboase. Pe care tindem să le repetăm la infinit.

Curajul se învaţă!

Curajul este un comportament învăţat. Care se cultivă pas cu pas. La fel ca oricare altă trăsătură de caracter. Cu menţiunea că pentru a porni la drum, ai nevoie de curaj.

Metaforic vorbind, pentru a semăna porumb, agricultorul are nevoie în primul rând de seminţe de… porumb! Puţine, mult mai puţine decât va recolta el peste câteva luni. Însă strict necesare!

La fel cum focul, pentru a fi aprins, are nevoie de o scânteie. Şi curajul, pentru a fi cultivat şi exersat, are nevoie de curaj! Pare paradoxal? Am explicat în metaforele cu seminţele şi cu focul despre capacitatea de a porni!

Curajul nu porneşte de la zero!

Un om temător va găsi, undeva, cândva, o fărâmă de curaj pentru a porni la drum. Sau va refuza să mai pornească. Va aştepta momentul potrivit. Acel moment în care disperarea, suferinţa dusă la extrem, îl va împinge spre ACŢIUNE.

Însă această acţiune poate fi disperată şi inutilă.  Mai ales atunci când vine prea târziu! În loc de curajul de a porni pe drumul potrivit, poate dobândi curajul unor fapte necugetate!

Mulţi oameni găsesc curajul să se sinucidă! Fără să fi avut curajul să ceară ajutorul unui amic! E un alt paradox!

Adică lipsa curajului te ţine blocat până la nivelul la care disperarea învinge frica numai în momente extrem de grele. Doar că acel curaj, izvorât din disperare, poate să nu fie cel autentic şi necesar!

Curajul se construieşte pas cu pas

Curajul, odată regăsit, te va împinge la acţiune spre direcţia bună pentru tine. Altfel, nu e vorba de curaj, ci de disperare inconştientă!

Iar dacă ai curajul să CERI sprijin, ai şanse să găseşti persoana care te va determina să scoţi la iveală resursele autentice de curaj din interiorul tău!

Acest proces durează, cere timp şi costă bani. Mulţi sau puţini, depinde de perspectiva din care priveşti lucrurile. Şi de comparaţiile pe care le faci.

Curajul se erodează la şcoală

Dacă ne referim la şcolarizarea ta obligatorie, a durat foarte mult, şi a costat enorm, deşi era „gratuită”. Timpul risipit fără eficienţă nu a fost deloc gratuit!

Iar efectul principal al sistemului de învăţământ de stat a fost descurajarea! Asta te-au „învăţat” acolo, să devii un simplu căutător de joburi. Fericit dacă cineva ÎŢI DĂ ceva.

Curajul de a crea tu însuţi un job pentru tine, sau chiar şi pentru alţii, îl vei redescoperi în interiorul tău. Ascuns, reprimat şi devalorizat de un sistem bazat pe protecţia socială, pe centralizarea puterii în mâna statului, pe frică şi obedienţă.

Curajul tău va ieşi la suprafaţă!

Atunci când tu te simţi pregătit pentru asta! Când deja ai o cantitate suficientă de curaj pentru a porni la drum. Altfel, vei bate pasul pe loc. Vei experimenta doar curajul disperării.

Unul impulsiv, exploziv, care te deturnează de la scopurile tale. În loc de curajul autentic, construit de tine, pas cu pas! Care necesită acel efort, de a fi diferit şi a ieşi din starea de victimă. Stare cultivată de societatea de consum.

Dacă ai curajul necesar UNUI NOU ÎNCEPUT, şi crezi că eşti pregătit să faci pasul potrivit, sunt alături de tine. Gata să te ajut să construieşti curajul necesar succesului tău! (click AICI)

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000